Recenzie "Lorelei" de Ionel Teodoreanu

miercuri, 30 ianuarie 2013

| | | 10 comentarii
What I say: Pentru ca Sayuki, care are gusturi bune in materie de carti, a tot insistat ca este o carte cu adevarat speciala, am hotarat ca am sa ma apuc de  Lorelei cat mai curand Si cum vineri am terminat "Mara", pe care am aruncat-o cat colo, am decis ca a venit vremea sa spal rusinea autorilor romani (Slavici, esti categoric pe lista neagra!) cu o carte care, speram, imi va aduce aminte ca poporul nostru are si scriitori talentati, care nu simt nevoia sa omoare toate personajele, ca sa dovedeasca ca "linistea colibei este cea mai de pret avere".
Cu amicul Teodoreanu m-am intalnit si in clasa a cincea, cand am inceput sa citesc "La Medeleni", din propria initiativa. Stiu doar ca am adorat primul volum, dar din cel de-al doilea nu am inteles nimic. Ce sa intelegi despre dragoste la 11 ani? Insa cartea de fata m-a facut sa imi indrept privirea din nou spre cele trei volume si acum ma mananca palmele sa ma reintalnesc cu Olguta. Dor imi e de "dracul ingeresc"...
Revenind la "Lorelei", trebuie sa marturisesc ca am fost atat de placut surprinsa! Pana acum, singurul autor/autoare de origine romana  de care imi aduceam cu placere aminte era Cella Serghi, cu frumoasa ei "Panza de paianjen", carte la care am plans un car de ani si mai apoi Calinescu, cu "Enigma Otiliei", o carte in care in care am urat personajul principal feminin, dar care mi-a atins, intr-un mod straniu, o coarda sensibila. Dar iata ca Teodoreanu, de care uitasem, a revenit in top, odata cu sute de momente frumoase, citate superbe si un puternic parfum de tei.
Am o pasiune pentru cartile scrise intr-un mod unic. La "Spulbera-ma" mi-a placut stilul autoarei datorita acelor fraze taiate, care exprimau gandurie ascunse ale protagonistei. Ei bine, sunt sincera (si foarte uimita) cand va marturisesc ca volumul lui Mafi a fost nimic pe langa "Lorelei". Felul in care autorul impleteste fiecare metafora, iscusinta lui de a se juca cu cuvintele, modul subtil de a te face sa simti ca esti, intr-adevar, in Iasi si ca te plimbi pe sub teii infloriti, toate acestea m-au fermecat si m-au fascinat intr-o egala masura. Pot sa spun ca, in viata mea, nu am gasit o descriere atat de bine realizata, atat de realista, precum cea din volumul de fata. De- aceea mi-e draga Lorelei.
Dupa, vine povestea, cu amalgamul ei de sentimente, care se amesteca si se despart, care iti dau impresia ca navighezi pe o mare vesnic involburata. Scriitorul lasa la latitudinea cititorului interpretarea textului. De curiozitate, ieri, dupa ce am terminat cartea, am cautat sa vad cateva comentarii de text, dar si rezumate. Toate erau diferite intre ele, fapt care a subliniat si mai mult ideea pe care mi-am facut-o pe parcursul lecturii. De accea va indemn sa nu ma credeti pe cuvant in tot ceea ce scriu aici; pana la urma, recenzia este in totalitate o chestie subiectiva. Insa, puteti sa aveti incredere in mine intr-o privinta: Lorelei merita citita.
Cred ca cel mai mult m-a impresionat la aceasta carte lupta acerba care se da in sufletul lui Catul Bogdan: cea dintre nevoia de a scrie si nevoia de a sta in permanenta cu Luli. Fiecare nevoie avea obsesiile ei subordonate, punctate cu eleganta de catre Teodoreanu: nevoia de Luli venea la pachet cu groaza de a scrie, cu gandurile negre despre modul in care trata persoana iubita si faptul ca o privilegia de tineretea ei; pe de alta parte, natura de scriitor a personajuui se remarca si ea printr-o neliniste permanenta, care putea fi potolita doar de manuscris, cafea si tutun. Conflictul interior ilustrat cu atata darnicie de catre autor m-a facut sa meditez (pentru a treia oara) la faptul ca scrisul nu este o actiune facuta din lipsa de alte pasiuni. Nu ajunge faptul ca vrei sa scrii. De cele mai multe ori, cel ce vrea sa scrie o carte, incepe cu patru pagini si renunta, din lipsa de inspiratie sau talent. Un scriitor adevarat se va remarca mereu intre acestia prin faptul ca, pentru el, scrisul nu este o joaca, un mod de a-si castiga existenta sau un obicei trecator. Este o necesitate, precum aerul si mancarea.
Mai multe nu pot sa dezvalui, pentru ca mi-e teama ca o sa scap, fara sa vreau, un detaliu care ar putea dezvalui cate ceva din culisele cartii. O scurta prezentare parca nu ma lasa inima sa scriu, dar stiu ca trebuie, ca sa va formati o idee despre ce e vorba.
Asadar, in "Lorelei" facem cunostinta cu Luli (Lucia, pe al sau nume) si Catul Bogdan, doua persoane diferite din multe puncte de vedere. Luli este tanara, jucausa, un caracter asemanator Olgutei din "La Medeleni", pe cand Catul Bogdan se apropie de 40 de ani, e un scriitor de succes si are o viata sociala inexistenta. Si totusi, nu e nevoie decat de un cos de cirese, un drum Galati-Iasi cu trenul si o intalnire fugara pentru ca cei doi sa stie ca sunt iremediabili pierduti unul fara celalalt.
Da, "Lorelei" este un roman de dragoste, insa, pe langa frumoasa poveste ce se infiripa intre Luli si Catul Bogdan, va invit sa descoperiti si alte sensuri ale acestei carti. O recomand din toata inima!

Titlu: Lorelei
Autor: Ionel Teodoreanu
Anul aparitiei: 1935
Editura: Herra (cel putin, de la aceasta am citit-o eu, mai sunt si altele)

Good news!

luni, 28 ianuarie 2013

| | | 2 comentarii
Azi am avut o zi extraordinara (mare parte din cauza a ce am aflat acum 5 minute...)! Am fost atat de fericita incat, cand am ajuns acasa, nu m-am putut abtine si am inceput sa chiui :) Genul de chiuit care se aude pana la etajul 4 :D Banui ca vecinii si-au luat deja dopuri de urechi....
Ok, poate ca pentru voi nu o sa fie atat de extraordinara prima veste (dar pentru tine, Irina, stiu ca o sa fie mai mult decat buna), insa ar trebui sa luati in considerare seria, dat fiind faptul ca eu nu devin obsedata (genul sunt-iremediabil-pierduta) de orice carte.
Desi se spune ca coperta va ramane asta, cred cu tarie ca o sa o schimbe, si cea de fata o sa fie pentru editia paperback (te rog, Doamne, altfel nu o sa mi se potriveasca copertele...). Indiferent, a aparut si descrierea :)


"Allison Sekemoto has vowed to rescue her creator, Kanin, who is being held hostage and tortured by the psychotic vampire Sarren. The call of blood leads her back to the beginning—New Covington and the Fringe, and a vampire prince who wants her dead yet may become her wary ally.

Even as Allie faces shocking revelations and heartbreak like she’s never known, a new strain of the Red Lung virus that decimated humanity is rising to threaten human and vampire alike."

Pe Goodreads scrie ca o sa apara in 23 aprilie. O sa moooor pana atunci, dar, pe bune, seria asta se apropie din ce in ce mai mult de titlul  de "seria favorita". Sa vedem ce mai face eroina mea preferata in volumul doi...
De pe site-ul lui Julie am gasit si coperta din spate (o vreau pe Allie din primul voluuuum, ea arata mai bad-ass decat tipa asta!)

Trecand peste obsesia mea mai, am o veste buna si nu prea. Am trecut la judeteana la romana. Nu, nu e ca sunt nemultumita, dar eu nu eram fixata pe materia asta, vroiam mai mult sa ma duc la engleza (si o sa ma duc). Ei, ce sa facem, asa s-a nimerit. Ma asteapta o tona de munca. De parca nu aveam destule de facut :)
Rose, tu ce ai facut? Si altii, cine a mai fost? Curioasa sa vad daca v-au placut subiectele. Mi mi s-au parut anoste, dar fragmentele m-au facut sa zambesc. Am avut unul din "Cismigiu& Comp." si altul din "Viata ca o prada". Daca cerintele ar fi fost mai interesante, mi-ar fi placut olimpiada. Sper ca la judet sa fie mai ok.
Colega mea de banca, Andreea e innebunita dupa "Divergent". Azi a spus ca se duce acasa si citeste pana noaptea daca trebuie. Sunt asaaa mandra de ea :) Probabil ca o sa-i uit maine volumul doi, pentru ca sunt asa de aiurita ca odata mi-am uitat ghiozdanul, si cel mai probabil Andreea o sa ma omoare (asta, ca sa stiti de ce nu mai scriu pe blog).
Hmm, cred ca am spus tot ce am avut de spus. Daca mai imi ramane timp azi, termin "Blestemul lupilor" si scriu capitolul 4 din Between Worlds. Nu garantez nimic, dar parca m-a prins febra scrisului.
Va las cu o melodie de care sunt pur si simplu dependenta. Va recomand sa o ascultati in casti, ca sa nu pierdeti nici un acord. Inca nu imi vine sa cred cum muzia aia medievala se poate imbina atat de bine cu chitara electrica :)


Recenzie "Profesorul" de Charlotte Bronte

duminică, 27 ianuarie 2013

| | | 1 comentarii
What they said: " Profesorul este prima opera narativa scrisa de Charlotte Bronte, una dintre cele mai mari romanciere ale secolului XIX-lea. A fost elaborata in 1845, inainte de capodopera Jane Eyre, fiind valoroasa astazi mai ales pentru meritele de cronica a societatii victoriene. Povestea pe care o infatiseaza  cititorilor este fructul experientei proprii, la Bruxelles, unde a studiat limba franceza, in 1842.
Naratorul este William Crimsworth, un orfan care isi deapana amintirile sub forma unei scrisori-fluviu, adresata unui fost coleg de scoala. Eroul principal este eliberat este eliberat de umilintele la care este supus de fratele sau, ca angajat in fabrica acestuia, din Yorkshire. Pleaca la Bruxelle, unde isi gaseste o slujba de profesor. Flirteaza cu directoarea scolii, Zoraide Reuter. In cele din urma se indragosteste de o eleva-profesoroara, considerata de critici personajul feminin cel mai apropiat de realitate al Charlottei Bronte. Dincolo de deceptiile iscate de judecatile personale ale scriitoarei- romanul este plin de elocventa si de miez. Este focalizat asupra relatiei dintre predominanta erotica si identitatea sociala."

What I say: Fiind o mare fana a romanelor de secol XIX, precum si a cartilor scrise de minunatele surori Bronte, nu aveam cum sa ratez romanul de debut a celei mai inzestrate dintre cele trei, Charlotte Bronte. Asa ca, cu prima ocazie, nu am mai stat pe ganduri si mi-am cuparat cartea de la librarie, la un pret minuscul. Parerile pe care le auzisem erau impartite: unii spuneau ca "Profesorul" nu este o carte atat de buna ca si celalalte opere ale lui Charlotte, altii spuneau ca romanul nu duce lipsa sclipirii de genialitate, prezenta in orice alta carte a autoarei. In ciuda acestora, am preferat sa nu tin cont de nimic si sa ma orientez doar dupa propriile ganduri.
Dupa parerea mea, cartea de fata este la fel de buna ca si oricare alt volum al autoarei. Povestea, desi lipsita de actiune, a fost captivanta, iar stilul specific al lui Charlotte, fermecator. Nimic nu ma deconeteaza de la stresul de zi cu zi si ma face sa uit in ce secol traiesc, cum o face cea mai mare dintre surorile Bronte. Descrierea detaliata si atmosfera perfect surprinsa te transpun perfect in Bruxelle-ul anilor 1800, plin de flamanzi si dame elgante, in rochii somptuase. Parca ma aflam acolo, plimbandu-ma linistita pe stradutele populate ale orasului sau ascultand, plina de interes, vocea profesorului Crimsworth. Am facut un salt in timp ca si eroina seriei "Culorile dragostei", doar ca eu nu am avut nevoie de o masinarie, ci doar de putina imaginatie si o carte de genul asta.
Povestea este depanata la persoana I, din perspectiva lui William Crimsworth, un tanar ramas orfan la o varsta frageda. Satul de faptul ca depinde de rudele sale extrem de bogate (si ingamfate), care vor sa ii coordoneze viata dupa placul lor, eroul porneste spre fratele sau, pentru a se angaja la fabrica acestuia. Din pacate, singura lui ruda apropiata este un tiran fara inima, caruia nu ii pasa decat de bani,  asa ca William abandoneaza la scurt timp meseria plicticoasa la care se inhamase si se trezeste in Bruxelle, singur si fara bani, singurul lucru pe care se poate baza fiind o scrisoare de recomandare de la un om pe care il cunoaste mai putin decat ar trebui.
Modul in care evolueaza cartea este unul placut, fara rasturnari de situatie sau prea multa actiune, destul de previzibil. In nici un caz nu alegeti aceasta carte daca vreti actiune. Totusi, complexitatea cu care sunt descrise sentimentele naratorului si povestea simpla de dragoste care se infiripa intre William si Frances nu se poate sa nu atinga coarda sensibila a cititorului, facandu-l sa pretuiasca fiecare pagina citita. De asemenea, personajele sunt astfel construite incat este foarte usor sa te atasezi de ele si pana la sfarsitul cartii ajungi sa le intragesti intr-o masura destul de mare.
Nu spun ca "Profesorul" va fi la fel de bine primita de catre orice cititor. O recomand mai ales persoanelor care au mai citit astfel de opere, care au rabdare si imaginatie si, mai ales, celor care stiu sa aprecieze frumusetea unui roman marca Bronte. Daca va incadrati in aceasta categorie, nu ezitati sa cititi romanul de debut al lui Charlotte. O sa va incante la fel de mult cum m-a incantat pe mine.

Titlu: Profesorul
Titlu original: The Professor
Autor: Charlotte Bronte
Anul aparitiei: 1845
Editura: Allfa

 

O noua trilogie ia sfarsit- Aleasa, curand in librarii

marți, 22 ianuarie 2013

| | | 1 comentarii


ALEASA, cartea a treia din seria CELE NOUĂ VIEŢI ALE LUI CHLOE KING de Liz Braswell alias Celia Thomson

Într-adevăr, poţi schimba lumea, mai ales atunci când te trezeşti că îţi cresc gheare, vezi perfect pe întuneric, devii tot mai agilă şi… ai nouă vieţi!
Înţelegând tot mai bine ce i se întâmplă, Chloe King realizează că va trebui să renunţe la viaţa tihnită de până acum şi să-şi ia în serios rolul pe care i-l rezervă destinul.
Dacă la început poveştile despre rasa mitică din care face parte şi răzbunările sângeroase dintre poporul Mai şi Ordinul A Zecea Lamă nu o afectează, iată că vine clipa în care trebuie să-şi urmeze soarta.
Când îşi găseşte cel mai drag prieten zbătându-se între viaţă şi moarte pe o alee lăturalnică, Chloe îşi dă seama că perioada răzbunărilor şi a vărsării de sânge nu s-a terminat. Şi că, de fapt, nu se va termina niciodată. Între cele două tabere rivalitatea va fi veşnică. Dacă însă Chloe îşi va accepta destinul… şi va prelua controlul, lucrurile se pot schimba radical.

„Chloe nu apare ca un super-erou fără cusur – ea este o adolescentă obişnuită, care se trezeşte deodată cu nişte puteri supranaturale şi cu povara moştenirii unei rase mitice. Dar este o persoană puternică, bună, care se mobilizează pentru a răspunde provocărilor vieţii… [...]  Pentru mine, Chloe este un simbol al libertăţii: libertatea de mişcare, de a merge oriunde doreşti.” – Liz Braswell

Nu uitaţi de serialul de televiziune produs de ABC Family. Amănunte găsiţi pe TheNineLivesofChloeKing.com.

Cartea are 288 de pagini, formatul 13×20 cm, ediţia este cartonată, iar preţul de listă 39,90 lei. La precomandă, veţi beneficia de 25% reducere şi transport gratuit.

Sper ca seria sa aiba un final frumos, pe masura. Cu alte cuvinte, de-abia astept cartea :)

Reminds me of something

luni, 21 ianuarie 2013

| | | 2 comentarii
Melodia asta am descoperit-o acum cateva zile. A cazut la fix, pentru ca tocmai citesc "Blestemul lupilor" si m-a facut sa imi aduc aminte cat de mult iubesc eu aceste animale. Plus ca imi place mult Sia; are o voce atat de clara si frumoasa!
Team Ren 4ever!

Recenzie "Candy" de Kevin Brooks

duminică, 20 ianuarie 2013

| | | 2 comentarii
What they said: " LOVE IS DANGEROUS.
Joe is a kid from the right side of the tracks who cares about his music and not much else- until he falls for a girl named Candy. It starts as an attraction, a crush... and the turns into something more like an obsession: Joe wants to be a part of Candy's world, but it's full of things he never gone near before- drugs, violence, desperation. The darker it becomes, the closer he gets t Candy's true identity
Sometimes love means tremendous pain. Sometimes love means  heart-pounding danger. Sometimes love is sweet. But more often stings. Joe is going to try to save Candy from the darkness... even if it means risking everything."

What I say: Cred ca in viata exista cateva carti, nu multe, doar o mana, care te pot influenta si schimba. Care iti dau un anume sentiment atunci cand le citesti. Iti amintesti de ele cand cineva spune "carte buna" si iti aduci aminte perfect de sentimentul ciudat pe care ti l-au produs. Si chiar daca au trecut ani buni de atunci, stii ca te-au marcat intr-un mod in care alte carti nu au facut-o. O astfel de carte este si Candy. Am aflat de ea prin intermediul unui joc inventat de profa mea de engleza, un fel de "sotron al cartilor" cum ii place sa il numeasca, prin care o carte te alge pe tine. Am mai mentionat cat de mult o iubesc pe profa mea de engleza?
Exista foarte putine carti scrise din perspectiva baietilor. Si mai putine sunt cele care prezinta cum se indragostesc ei. Iar Kevin Brooks reuseste cu brio sa ne expuna povestea din perspectiva lui Joe, un baiat care se indragosteste de o persoana nepotrivita. Mi-a placut foarte mult modul in care a descris invalmasala de sentimente care il cuprindeau pe protagonist, facandu-l sa actioneze sub impulsuri pe care, alta data, nu le-ar fi ascultat. A fost placut sa ma aflu pe moment in capul unui baiat, chiar daca am observat cateva (multe) diferente in modul de gandire.
Candy nu e genul de carte tipica, in care doi se indragostesc si singura lor piedica este ca unul are restrictie la domiciliu si celalalt nu poate iesii dupa ora 9 seara din casa. Daca sperati la asa ceva, luati-va alta carte. Povestea lui Brooks vine din realitate, unde nu plutesti pe norisori de vata si iti gasesti sufletul- pereche in trei secunde, ca sa traiesti pana la sfarsitul veacurilor cu el. Din pacate, viata inseamna 99% dezamagiri si 1% culoare roz. Mi-a placut efectul produs de "Candy", acest dus rece care te aduce cu picioarele pe pamant. Si spunand asta, trebuie sa va avertizez ca volumul de fata prezinta un subiect dur. Daca sunteti slabi de inima, sariti peste. Atmosfera este in permanenta una tensionata, chiar si in momentele mai "relaxate", iar finalul nu este fericit. Nici trist. La naiba, finalul ala nu poate fi numit nici cum.
Sentimentele mele au fost confuze pe tot parcursul cartii. Oscilam continuu in privinta lui Candy, dar si a lui Joe. Imi venea sa arunc cartea cat colo, pentru ca nu mai suportam atata actiune, dar daca o puneam jos, imi vea sa mor, pentru ca nu stiam ce se mai poate intampla.Pana la un anumit punct, am ghicit o parte din actiune. De la jumatate incolo, totul a luat o intorsatura neasteptata si oricat de mult vroiam sa imi dau seama ce s-ar mai fi putut intampla, esuam lamentabil.
Stilul lui Kevin m-a impresionat si uneori mi-a adus aminte de "Spulbera-ma", din cauza acelor false propozitii dintr-un singur cuvant. Cartea se citeste destul de usor, iar echilibrul dintre actiune si descriere este perfect, lucru care se intampla la destul de putine carti, daca e sa ma intrebati.
La inceput, cartea pare un roman YA obisnuit, cu baiatul care se indragosteste pe loc de fata misterioasa dintr-un oras mare. Ii cumpara o gogoasa, stau de vorba, pare dragoste la prima vedere. Pacat ca protagonista vine din lumea drogurilor, a prostitutiei si a oamenilor care te omoara fara sa clipeasca. Si Joe isi da seama de asta, mai ales cand Iggy il ameninta ca o sa-i taie gatul daca il mai vede prin preajma lui Candy. Ii ia sfatul in considerare? Da, pana gaseste numarul fetei scris pe un biletel ascuns de ea in buzunarul lui. De acolo, se cam duce treaba cu fereste-te de fata draguta.
Pur si simplu am adorat cartea lui Brooks. Chiar daca e vorba de atatea dependente care imi sunt total straine, cu ajutorul ei am aruncat o privire in lumea din intuneric, din spatele strazilor luminate. Mi-am dat seama ca astfel de oameni sunt acolo, pandind continuu, ca unii chiar au probleme serioase, ca multe fete sunt in situatia lui Candy si nu gasesc o cale de iesire. Unii chiar au nevoie de ajutor, doar ca nu il pot cere. Mai mult "Candy" mi-a schimbat enorm perceptia fata de prostitutie. Mi-am dat seama ca o scurta deprsie si cuvintele oamenilor te pot face sa uiti de tine, te obliga sa te cufunzi intr-o stare din care nu mai poti sa iesi. Urmatorul lucru pe care il stii e ca esti dependent de droguri si ca daca faci un pas gresit, te vei trezii in rai.
Recomand cartea asta tuturor celor care vad dincolo de cortina, care stiu ca in culise viata e amara si care au sentimentul ca ceva trebuie schimbat acolo, care nu se ascund dupa deget cand aud de cuvantul "droguri" si nu judeca mereu din prima. Si o mai recomand celor care stiu ca dragostea exista si nu tine cont de statut, de profesie sau caractere. Ea e acolo si te loveste mereu cand nu te astepti.

Titlu: Candy
Autor: Kevin Brooks
Nr. Pagini: 384
Editura: Push



Mostenirea familiei Van Alen, curand pe rafturile librariilor!

joi, 17 ianuarie 2013

| | | 0 comentarii

MOŞTENIREA FAMILIEI VAN ALEN, volumul 4 din seria SÂNGE ALBASTRU de Melissa de la Cruz  

 Acţiunea celui de-al patrulea volum al seriei ─ considerat de cititori cel mai bun de până acum! ─ începe la un an după evenimentele din Revelaţii, încheiate cu oribilul masacru din Rio.

 Multe s-au petrecut în acest an. Schuyler şi Oliver au decis să fugă din New York după ce Schuyler a fost învinuită pe nedrept de Conclav pentru moartea bunicului ei, Lawrence Van Alen; acum sunt amândoi la Paris, încercând să obţină o audienţă la conducătoarea Conclavului european, de la care speră să primească protecţie şi sprijin. Schuyler nu mai este fetiţa timidă şi nesigură din primul volum al seriei; puterile ei au crescut şi are nevoie de tot ajutorul posibil pentru a-şi urma misiunea pe care i-a încredinţat-o bunicul său. Cât despre relaţia ei cu Jack, ştie că lui îi este menit să fie alături de Mimi, iar ea deja a ales să rămână cu Oliver. Şi totuşi, oare nu cumva se repetă povestea mamei ei? Oare nu cumva există iubiri pentru care merită să mori?

Mimi s-a alăturat echipei de Venatori condusă de Kingsley Martin, cu care străbate lumea în căutarea lui Jordan, surioara răpită a lui Bliss, care poartă în ea spiritul Străjerului. Personajul lui Mimi capătă acum dimensiuni profunde şi personalitatea ei, cândva unidimensională şi antipatică, suferă schimbări, dovedind că există în ea disponibilităţi pentru pasiune, dar şi compasiune.

Bliss Llewellyn joacă şi ea un rol esenţial, căci a devenit un Sânge Argintiu şi în trupul ei sălăşluieşte un spirit malefic şi puternic. În vreme ce luptă să-şi recapete controlul asupra trupului, minţii şi viitorului ei, trebuie să găsească forţa de a se elibera de Vizitator ─ sau e sortită să fie sclava lui pentru eternitate?

Saga celor cu Sânge Albastru continuă, şi lumea lor plină de glamour, dar şi de taine străvechi ni se dezvăluie din nou în povestea rostită pe rând de Schuyler, Mimi şi Bliss. Dragoste, secrete, îngeri şi demoni, revelaţii, întâmplări neaşteptate şi o schimbare uluitoare a personajelor ─ toate îşi au locul lor în roman, alcătuind o lectură alertă şi captivantă şi ajutând cititorul să se implice în vieţile personajelor şi să îşi dea seama că ceea ce se petrece în poveste are nişte dimensiuni mai mari decât şi-ar fi putut el imagina. Acum, nu mai e vorba doar despre vampiri şi romance ─ este vorba despre lupta constantă şi implacabilă dintre bine şi rău.

 „Schuyler Van Alen, Bliss Llewellyn şi colegii lor de şcoală revin în acest nou episod din seria Sânge Albastru – o  combinaţie delicioasă de Gossip Girl şi Amurg… .”  ─ Barnes & Noble

„Cu un amestec de dramă, romance şi fantasy pe de o parte, şi sacrificiu şi suferinţă pe de alta, acest nou volum îi va captiva pe cititori, transformând seria Sânge Albastru dintr-o lectură fascinantă într-una ce creează dependenţă.” ─ www.lovevampires.com

Pentru mai multe detalii, vizitaţi site-ul www.melissa-delacruz.com

Cartea are 324 de pagini, formatul 13 x 20 cm, ediţia este cartonată, cu supracopertă, iar preţul de listă – 44,90 RON. La precomandă, veţi beneficia de 25% reducere şi transport gratuit.

Alice in Zombieland (White Rabbit Chronicles) de Gena Showalter

marți, 15 ianuarie 2013

| | | 3 comentarii
What they said: "I wish I could go back and do a thousand things differently.
I'd tell my sister no.
I'd never beg my mother to talk to my dad.
I'd zip my lips and swallow those hateful words.
Or, barring all of that, I'd hug my sister, my mum and my dad one last time.
I'd tell them I love them.
I wish..."

OFF WITH THEIR HEADS!

What I say: Sa fim seriosi! Cui nu i-a sarit in ochi cartea asta? E ca si cum titlul ti-ar da in cap cu o bata, strigand "Citeste-ma!" Alice in Zombieland!? Apoi am citit descrierea cartii si cand am vazut ca promite actiune serioasa, am pus piciorul in prag. Trebuia sa am cartea asta! 
Si intr-o zi, ma dadeam eu foarte vesela pe Libris si am spus "De ce nu?"Cautare si... baaaang! Era acolo, soptindu-mi sa o cumpar. Dar, cum sunt fata cuminte (si in majoritatea timpului, fara bani), am asteptat pana la Black Friday si am comandat-o. Mi-am imbunatatit vacanta considerabil. 
"Alice in Zombieland" a fost uimitoare! Pana acum, nu mai citisem de o gramada de vreme carti cu zombie, si mi-am dat seama ca sunt genul care promit multa actiune (da, si cu batai, ceea ce e de bine pentru mine...). Cu cat mai multa, cu atat mai bine. Asadar, daca sunteti amatori de carti cu actiune, incercati volumul lui Gena. 
Trebuie totusi sa va avertizez in legatura cu ceva. Stiu ca titlul va duce cu gandul la povestea lui Lewis Carroll, la fata aia simpatica, care cade intr-o gaura de iepure si se trezeste pe un alt taram, cu iepuri si pisici si...chestii. Daca va asteptati si la cartea Genei de la acelasi lucru, hmm, va cam inselati. E mult mai tare decat orice parodie legata de basmul clasic.
Un alt aspect care m-a incantat a fost limbajul si doza de umor folosita. Pur si simplu, am murit de ras :)) Fiecare capitol era presarat cu glume si replici sarcastice, plus ca totul e pus intr-o lumina favorabila de modalitatea accesibila de scriere. Nici nu iti dai seama cat de repede se citeste. Protagonista are niste replici care iti provoaca un ras necontrolat, iar prietena ei... genul de BFF pe care il dorim cu totii! Pana si modul in care sunt descise scenele de lupta te fac sa ranjesti in timp ce dai pagina dupa pagina. 
Povestea e grozava, si nu numai din cauza creaturilor supranaturale rar intalnite, dar si din cauza unor mici detalii care adauga si mai mult sare si piper. Bine-nteles, pesonajele joaca un rol enorm in toata tocana, iar finalul este unul... delicios (daca tot ne-am luat cu bucataria). Cole e o.O Clar a intrat in topul baiatilor care merita luati in considerare. Insa si cele secundare sunt foarte bine construite, iar sora lui Alice e atat de dulce, ca nu poate sa nu iti para rau cand se intampla... ce se intampla.
In concluzie, va sfatuiesc sa cititi cartea, chiar daca v-ati dezumflat putin cand ati auzit ca nu e ceea ce va asteptati. Dar nu uitati ca nimeni nu a spus ceva de Lewis Carroll. Era doar un titlu, iar voi ati tras concluziile. 
Alice Bell e o adolescenta cam ciudata. Cel putin asta cred cu totii. Insa marea problema este ca nici macar nu e din vina ei. Cand ai un tata obsedat de monstrii pe care doar el ii poate vedea, viata ta sociala se cam duce de rapa. Nu tu intalniri sau petreceri sau cluburi. Nu daca toate aste au loc dupa lasarea intunericului. Dupa ce ultima raza de soare dispare, casa Bell se transforma intr-o fortareata, din care (sa iti dau un indiciu), nu poti sa iesi! Asta pana cand Alice cere de ziua ei un lucru: sa participe la un recital de balet pentru care surioara ei mai mica a muncit de luni bune. Cu greu, fata reuseste sa obtina aprobarea, asa ca toata familia paraseste casa, pe timp de noapte. Iar Alice realizeaza (ca de obicei, mult prea tarziu), ca tatal ei nu era nebun. Monstrii exista. Si vanatorii lor, de asemenea. 
Chiar va rog sa incercati cartea! O sa va placa. Sper sa se publice si in Romania, pentru ca ar face toti banii. 

Titlu: Alice in Zombieland
Autor: Gena Showalter
Nr. Pagini: 404
Edotura: Harlequin


Zambet din litere #3

duminică, 13 ianuarie 2013

| | | 1 comentarii
Da, iar incepe tortura, sau, dupa cum i se mai spune, scoala. Ma simt ca si calcata de tren, pentru ca ieri (azi, daca stau mai bine sa ma gandesc) am ajuns in tara foarte tarziu (s-a trezit masina sa faca fite pe autostrada) si toata ziua am dormit. Scriu chestia asta si ma culc la loc. Insa trebuie sa inveselim blogosfera cumva, nu? Azi, citate dintr-o serie care te face sa razi cu gura pana la urechi de fiecare data cand citesti un nou volum: Vampirii din Morganville!


“Claire stretched out against the wall and kissed it. "Glad to see you, too," she whispered, and pressed her cheek against the smooth surface. It almost felt like it hugged her back.
"Dude, it's a house," Shane said from behind her. "Hug somebody who cares.” 


“Better be," Eve said. She mock-bit at his finger. "I could totally date somebody else, you know."
"And I could rent out your room."
"And I could put your game console on eBay."
"Hey," Shane protested. "Now you're just being mean.” 


“Eve: She told me last!
Shane: Boyfriend!
Michael: Landlord!
Eve: Crap. Right. Next time you sell your soul to the devil, I get first contact!” 

“No, not you two. Stay here."
"Does he just not get how unfair and sexist that is?" Eve asked. "Men."
"You really want to go first?"
"Of course no. But I'd like the chance to refuse to go first.” 

“Oliver: You turned me down. So why, I wonder, did you decide Amelie would be a better choice?
Claire: She smells better. And she made me cookies.” 



“That's it? That's your big goodbye?" Eve asked.
Claire looked at Eve mystified. "I think I need guy CliffNotes."
"Guys aren't deep enough to need CliffNotes."
"What were you waiting for, flowery poetry?" Shane snorted. I hugged. "I'm done.” 



“Michael rose to his feet and padded down the last few steps silently, came up behind Kim, and leaned over her to say, “I want to drink your blood” in a heavy, fake-Dracula accent. She shrieked, flailed, and a zombie ate her brains on-screen.
You sabotaged me!” Kim yelled, dropped the controller, and smacked him hard on the chest. “I can’t believe you just totally sabotaged me!”
Can’t let him lose,” Michael said, as Shane hit the high score and the victory music sounded. “Gotta live with the dude.”
They high-fived.
You’re seriously going to take that as a win,” Kim said. “When he totally cheated for you.”
Yes,” Shane said. “I seriously am.” 

“Where's your sense of adventure?" (Myrnin)
"Off on a beach somewhere with your sanity?” (Clare)

“I drink blood, you eat tacos, get the fuck over it!" -Michel Glass

"Because you've got guy parts, you're automatically a better mechanic than me? I don't think so," Eve said, and bailed out of the passenger side.” 


“She came awake, stomach rumbling, and opened her eyes to see a plate being held right under her nose. 
When she reached for it, Shane snatched it back. "Nuh-uh. Mine."
"Share!" she demanded.
"Man, you are one grabby girlfriend."
She grinned. It always made her feel so fiercly warm inside to hear him say that- the girlfriend part, not the grabby part. 
"If you love me, you'll give me a taco."
"Seriously? That's all you got? What about you'll do sexy, illegal things to me for a taco?"
"Not for a taco," she said. "I'm not cheap."
"They're brisket tacos."
"Now you're talking.” 



“You okay?"
"Fine."
"Your heart's beating really fast."
"Gee, thanks. That's very comforting that you can hear it."
He smiled, and it was the old Michael, the one she'd first met before all the vamp stuff.
"Yeah, I know it is. Sorry. Just stay behind me if there's trouble."
"You sound like Shane."
"Well, he did say he'd kill me if I got you hurt. I'm just looking after my own neck."
"Liar.” 



“Bite me, Goth princess,” Shane called from the back. “Not literally or anything.”
“Maybe you should say that to Michael.”
“Not funny, Eve,” Michael said.
Eve raised her eyebrows and held her fingers up, measuring off about an inch. “Little bit,” she said.” 


“Great," Shane said. "Look i'd rather not be on janitorial duty. I have allergies to cleaners."
"And to cleaning," Michael said.
"Look who's talking, Didn't the do one of those Animal Planet documentaries about the roaches in your room?” 

“Welcome to Morganville. You'll never want to leave.And even if you do...well, you can't. Sorry about that.”

Sper ca v-au placut citatele ;) Si daca nu ati citit seria, o recomand cu caldura. Este una dintre cele mai bune pe care le-am citit! Succes maine!










Roman Smith (Battle of the crushes, runda #3)

miercuri, 9 ianuarie 2013

| | | 2 comentarii
Nu ma bateti, a trebuit sa bat sute de kilometrii de partie ca sa gasesc civilizatie cu WiFi  :) Oricum, eu sunt in Austria, la ski si e cam greu sa gasesc internet pe aici, dar ma descurc eu. Ei, ca dovada ca am si gasit (paaarty!). Asa ca, iata postarea promisa. Si o sa mai vina maine/poimaine inca una, cu cat de frumoasa e tara asta :) Imi cer scuze, mai ales de la Rose.

Nume: Roman Smith
Ocupatie: Hm, cred ca singura lui ocupatie e sa bantuie prin Seattle, omorand subordonatii arhidemonului Jerome si incercand sa o inmoaie pe Georgina :)
Look: Tipul asta arata ca un zeu. E inaaalt (dar nu foarte, ca sa trebuiasca sa te urci pe o scara ca sa ajungi la el), cu parul negru ca si carbunele, care cade in valuri lejere pana la umeri (o, frate!), are ochii stralucitori de un verde marin care bate spre albastru si pielea putin bronzata, ca sa ii dea un look mai exotic. Si da, stiu pana si ce parfum foloseste. CK One. Pentru cei care nu stiu, miroase demential.
Status: Un bun motiv ca sa il alegeti: e liber si cred ca asa o sa si ramana (Georgina, esti cam fraiera, dar nu ma plang!).
Origine: Hmm, inca nu s-a descoperit chestia asta, dar e nefilim. Vine de pe undeva de sus, la mijlocul distantei dintre cer si pamant...
Caracter: Da, are caracterul ala dupa care murim toate: de bad boy! Si replicile sunt bestiale. Fiecare cuvant pe care il scoate te face ori sa mori de ras, ori sa te topesti de cat de dulce poate fi... Uneori e misterios, alteori da toate cartile pe fata. Cert este ca nu ai cum sa nu te indragostesti instant de el (asta daca nu te cheama Georgina si esti moarte dupa un tantalau...).
CITATE:
“He’s getting married.” - Georgina
“That means nothing. If it did, guys wouldn’t catch chlamydia at their bachelor parties.” - Roman

Ah, si urmatorul iti frange inima...

“ Why do you care?” - Georgina
“Because I already see it happening every day. You are getting your heart ripped out over and over, and it kills me to watch it happen.” - Roman
“I thought…I thought you hated me. I thought you wanted to
destroy me.”Georgina
“I don’t hate you, Georgina,” he said wearily. “Am I upset about what happened to Helena? Absolutely. Am I upset about you lying about loving me? Yes. Do I want some kind of revenge? Maybe. Honestly, my feelings change from day to day. Some days I do want something awful to happen to you. Some days…well, I know you did what you did out of some misguided sense of…I don’t know. You thought you were doing the right thing.” - Roman


“I don’t like this. Like I said, I’d rather see you leave and start
a new life. Every time I see you now, it’s like…it’s like watching you die. Over and over.” - Roman
“Yeah,” I said softly. “That’s kind of what it feels like.” I hesitated. “Thanks for listening. And understanding.” -Georgina
“Anytime,” - Roman  :((

“But maybe the next time you’re looking for distraction, we could rent a movie and microwave some popcorn instead of fucking the neighbors.” - Roman to Georgina (asta-i Roman al meeu!)


“Nice of you to dress up.” - Jerome
“Only the best for you, Pop. Besides, Georgina likes it.” - Roman

De ce sa il alegi pe Roman? O, pai, ar cam trebui sa stau toata noaptea ca sa va explic, dar pentru ca nu vreau sa stau in cabana asta pana mor (si pentru ca imi e o foame cum nu am mai simtit niciodata), o sa punctez aspectele principale: pentru ca e sexy, genul ala de baiat pentru care- vorba lui Rose din VA- te opresti in mijlocul strazii si te calca masinile, pentru ca poti conta pe el chiar si dupa ce i-ai omorat sora (hm, cred ca tocmai am dat un mic spoiler...ei, nu-i bai), pentru ochii aia superbi care te fac sa te pierzi in mijlocul unei actiuni, pentru parul demential, cu care ai putea sa te joci seara pana adormi, pentru ca parfumul lui te face sa innebunesti de placere (derios, l-am testat!), pentru ca te intelege, chiar daca nici macar tu nu te intelegi, pentru ca taica-so este arhidemonul din Seattle (si iti poate pune o pila, doar e Iadul...), pentru ca stie sa se bata foarte misto (oho, i-a facut felul foaarte urat lui Duane), pentru ca te face sa zambesti cu gura pana la urechi, chiar daca te simti naspa, pentru ca il poti suna daca tipul te-a lasat in pom cu intalnirea (si asa te-ai ales cu cea mai tare seara din viata ta) si pentru ca e single, ce Dumnezeu! Si nu o sa mai fie luat intr-o alta serie. Pariu!
Ei, sper ca v-am convins sa il votati pe Roman. E baiat bun (la sufleet!) si chiar merita :)

Postare facuta in cadrul turneului Battle of the Crushes (runda #3).
Si inca o data, milioane de scuze pentru ca a durat atat!








:)

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

| | | 3 comentarii
Rozo, nu ma omori, dar sunt plecata din tara si promit ca azi dupa-amiaza scriu despre Roman :) Scuzeee....
Vezi daca iti place trupa :) Eu am devenit obsedata...

The Immortal Rules (Blood of Eden #1) de Julie Kagawa

miercuri, 2 ianuarie 2013

| | | 3 comentarii
What they said: " In a future world, vampires reign. Humans are blood cattle. And one girl will search for the key to save humanity. She must decide what- and who- are worth dying for. A legend begins.
My vampire creator told me this: 'Sometime in your life, Allison Sekemoto, you will kill a human being. The question is not if will happen, but when. Do you understand? 
I didn't then, not really.
I do now."

What I say: Trebuie sa spun ca mi-am luat cartea asta mergand pe mana Irinei, care mi-a facut capul calendar cu ea. Tot ce pot sa spun este: mutumeeesc! Nici nu stii cat iti sunt de recunoscatoare. Pentru ca este clar cea mai buna carte care am citit-o de multa vreme. E chiar o obsesie, daca stau bine sa ma gandesc.
Prima data cand am vazut-o, am fost destul de reticenta. Vampiri. Iar? Am cateva serii pe care le ador cu aceste creaturi coltoase, dar ultima carte de genul m-a lasat fara chef pentru o noua aventura cu ei. Nu stiu de ce, dar "Vampirii sudului" nu a mers pentru mine. M-am oprit la volumul doi. Poate peste cativa ani o sa o incerc iar, dar pentru moment sta bine acolo unde sta. Insa cartea asta...o, Doamne! Cred ca este cea mai tare serie cu vampiri. Ever!
"The Immortal rules" a fost mai mult decat frumoasa! A fost superba, geniala, incredibila! Mi-a placut atat de mult, incat la sfarsit am luat-o iar si am inceput sa- mi scriu pasaje din ea. Nu am mai facut asta decat la foarte putine carti. Nu stiu ce sa ma fac fara volumul doi :( Sper ca Julie sa bage viteza cu scrisul, pentru ca persoana asta e obsedata. Rau de tot.
Terminand cu o criza, ar trebui sa va spun de ce mi-a placut atat de mult. Sau, ma rog, sa va scriu. Si nici eu nu stiu daca este din cauza actiunii sau a eroinei. Sau a personajului masculin principal :) Dar sa o luam cu pasi marunti.
Prima carte din "Blood of Eden" este una dintre cele mai bine scrise carti pe care le-am citit vreodata. E una dintre acele carti cu actiune, actiune, actiune. Ah, nici nu stiu cum sa explic! Sunt frustrata :(  Problema e ca am avut sentimentul asta la foarte putine carti. Si numai la cele care au devenit epice cand s-au incheiat. Bag mana in foc ca seria asta va deveni una dintre ele. E la fel ca si cu "Harry Potter" sau...sau "Lord of the rings" si "Eragon". Iti lasa un feeling aprate in suflet. Imi amintesc fiecare moment din carte, fiecare senzatie traita, fiecare oprire pentru a ma uita in tacere la coperta si pentru a exclama "Asta nu se poate intampla!". Pur si simplu m-a facut sa urlu la ea, sa rad in hohote sau sa imi stea inima in loc. 
Si apoi mai e si povestea... O distopie combinata cu miturile cu vampiri. Ce Dumnezeu! Nu credeam ca o sa iasa ceva extraordinar din asta, dar rezultatul este incredibil! Eu sunt o mare fana a distopiilor si pot sa spun cu mana pe inima ca nici una din cate am mai citit nu m-a facut sa imi inchipui atat de clar lumea de dupa Apocalipsa. Lumea creata de Julie este atat de... epica! Imaginativa un teritoriu in care singurele zone locuibile sunt orase vechi conduse de un Print vampir suprem, care are in subordine toti locuitorii, fie acestia posesori de colti sau oameni normali, fortati sa doneze sange in fiecare luna. In rest, doar zone strepe, in care poti fii atacat in orice moment de creaturi parca iesite dintr-un cosmar. Suna ciudat, dar cand citesti despre asta, devine fascinant.
Personajele sunt incredibile. Eroina este atat genul meu, tipa dupa care tanjam inca de cand am cunoscut-o pe Rose din "Academia Vampirilor". Nu, nu este nebunatica si la fel de impulsiva. Dar e o luptatoare in adevaratul sens al cuvantului si asta mi-a placut mereu. Un fel de Xena, printesa razboinica, care nu se da batuta si mereu pune persoanele pe care le iubeste pe primul loc. Zeke este adorabil, genul de baiat pe care nu ai cum sa nu il iubesti din toata inima. Iar relatia care se infiripa intre Allie si Zeke iti topeste inima. Sa nu intelegeti ca este siropoasa, ca si multe altele. Trebuie sa va previn ca este extrem de putin romance. Dar si cate este...calitate maxima
Si ca sa va lamuresc despre ce e vorba: Allison Sekemoto este rezistenta. O forta rebela, daca va place mai mult. A ales sa lupte in fiecare zi cu foamea decat sa fie animal de companie pentru vampirii orasului. In fiecare zi isi pune viata in pericol doar pentru a mai gasi cate o conserva expirata de pe vremea in care vampirii erau doar legende. Acum, totul este total invers decat ar trebui sa fie. Vampirii conduc orasele, iar oamenii sunt doar mese pe doua picioare, care pot sa dispara foarte usor. Iar Allie ii uraste pentru asta. Si niciodata, nici in cele mai teribile cosmaruri, nu s-a gandit ca va deveni una dintre ei. Insa, o serie de intamplari nefericite o aduc fata in fata cu un adevar crud: este un monstru, unul pe care mereu l-a urat. Problema este ce fel de monstru va alege sa devina...
O carte geniala! Va rog sa o incercati :)

Titlu: The Immortal Rules
Autor: Julie Kagawa
Nr. Pagini: 485
Editura: Harlequin