DOI ANISOOORI!

miercuri, 27 februarie 2013

| | | 27 comentarii
Asa cum v-am mai spus, azi este o zi foarte speciala pentru mine :) Sunt doi ani de la prima postare, doi ani de cand am inceput sa cunosc si eu blogosfera, doi ani de cand am inceput sa imi fac prieteni printre voi. Doi ani de cand am inceput sa scriu despre carti, sa ma exprim cu ajutorul cuvintelor scrise mai bine decat o fac cand vorbesc cu cineva fata in fata (ceea ce nu e musai un lucru bun, dar nah!) . Ceea ce vroiam sa spun prin toata chestia asta extrem de sentimentala, e ca va multumesc mult! Va multumesc ca ati fost alaturi de mine, ca ati comentat, ca ati apasat butonasul cu "Urmareste acest blog", ca ati vrut sa facem parteneriate, ca v-ati inscris la concursuri, ca ati dat un ochi pe pagina, ca ati citit toate prostiutele pe care le torn eu aici... Sunteti cei mai tari :)
Nu pot sa cred cum a zburat timpul. Parca ieri era ziua in care am intrat pe blogul Madalinei si am spus "Gaaaata! Viata mea nu mai are sens daca nu am si eu o chestie de asta!". Si nu pot sa cred ca am inceput sa am comentarii la aproape fiecare postare, ca sunt 72 (!!!) de persoane interesate :)  Asa ca, nu puteam sa las ocazia sa treaca fara un concurs maaaare! Pentru a va rasplati intr-un mod cat mai ok, nu?
Asa ca, premiile sunt:
  • Carrie de Stephen King
  • Umbra vantului de Carlos Ruiz Zafon
  • o carte la alegere de la editura Leda
Tot ce trebuie sa faceti este sa lasati un comentariu cu prenumele vostru si cartea care vreti sa o castigati. Puteti sa va inscrieti pentru o singura carte. Nu sunteti nevoiti sa dati follow, decat daca vreti :) Castigatorul va fi ales prin tragere la sorti.
Ok, cred ca asta este tot :) Mult succes! Si era sa uit:
LA MULTI ANI "ALEXANDRA'S LIBRARY"!

P.S.: Bine-nteles, trebuia sa uit eu ceva... Vreau sa le multumesc in special lui Patty, Rose si Wild Rose, pentru ca sunt cele mai tari partenere pe care le poate avea cineva. Si cele mai tari prietene. Love ya!  Si multumesc si Mariei si Ancai :) Mereu ma inveseliti cu comentariile voastre :) Si cel mai special multumesc merge catre Rox :) Fara tine...nici nu vreau sa continui ideea.


UPDATE: Stiam eu ca am uitat ceva... Concursul se desfasoara pana in data de 15 martie. Asa ca, aveti mult timp pentru a va inscrie :)

Feeling nervous...

vineri, 22 februarie 2013

| | | 3 comentarii
Ok, am putine (enorm de multe) emotii in legatura cu olimpiada. Adica, nu e ca si cum m-as plimba prin casa recitand toate valorile stilistice ale verbului, sau ceva in genul. Sau citind eseurile lui Paler ca sa stiu sa fac si eu asemenea minuni cu literele... Vreau doar sa se termine, sa vin acasa si sa dorm! Nu am mai dormit bine de o saptamana si deja devin irescibila chiar si atunci cand cineva ma intreaba ce am spus, pentru ca nu am auzit. Mi-e dor sa citesc din "Jocul ingerului" si "Unravel me" ma astepta plangand pe kindle :( Maine vin de la concurs, ma duc la o prietena la concursul ei, dupa care vin acasa si STAU! Nu imi pasa daca dorm, sau doar ma holbez ca si o ciudata la tavan, dar vreau sa stau. Asta, pana duminica, cand trebuie sa ma pregatesc pentru urmatoarea runda de 4 teste pe care le am. Shoot me please!
In orice caz, pentru cei care sunt si ei stresati (indiferent de motiv) si simt ca se pierd in disperare, tanti Joan Jett are o vorba:
Asa ca, oameni buni, putem face orice daca credem in noi. Sau cum ar spune Jace/Jamie: "Have a little faith!" Hmm, ma simt mai bine dupa ce a scris tot postul asta :) Succes tuturor! Si daca tot am adus vorba:
Rock on! \m/

Recenzie "E usor sa te iubesc" de Tammara Webber

miercuri, 20 februarie 2013

| | | 4 comentarii
What they said:        "Rescued by a stranger.
Haunted by a secret
Sometimes, love isn’t easy…

He watched her, but never knew her. Until thanks to a chance encounter, he became her savior…

The attraction between them was undeniable. Yet the past he’d worked so hard to overcome, and the future she’d put so much faith in, threatened to tear them apart.

Only together could they fight the pain and guilt, face the truth—and find the unexpected power of love.

A groundbreaking novel in the New Adult genre, Easy faces one girl's struggle to regain the trust she's lost, find the inner strength to fight back against an attacker, and accept the peace she finds in the arms of a secretive boy."

What I say: Dat fiind faptul ca aceasta carte urmeaza sa apara in curand (10 martie) in librariile din tara noastra, cu ajutorul noii edituri "Epica" (careia ii multumesc si pe care o incurajez din tot sufletul), am decis sa fac si eu recenzia cartii.
Despre Easy am auzit pentru prima oara pe blogul Bibliophile Mystery, care, dupa cum cred ca stiti, a facut si o campanie de publicare a acestei carti. Am fost destul de incantata de ce propunea, dar dupa ce am votat-o, m-am luat cu alte treburi si carti, asa ca am uitat sa o caut in engleza. Mi-am adus aminte de ea odata cu o postare a fetelor de pe Walking on letters, care avea mai multe citate minunate, ce mi-au aratat ca aveam ocarte speciala in fata. Si astfel am ajuns eu sa citesc cartea Tammarei Webber.
Trebuie sa recunosc ca subiectul tratat de aceasta carte m-a intrigat si m-a atras ca si un magnet. "Easy" propune cititorului o tema foarte des intalnita (din pacate) in zilele noastre: ce a abuzurilor. Ma gandeam ca o carte care isi propune sa dezvolte aceasta problema nu poate fi decat una din care poti invata destul de multe si care te poate ajuta pe viitor. Si am avut dreptate, pentru ca, in spatele povestii ce se leaga intre Lucas si Jackie, exista un semn urias care ne atrage atentia cu privirea la socitetatea in care traim si cu ce probleme ne putem confrunta. Volumul de fata e genul de carte catre vine precum un dus rece, trezindu-te destul de dur la realitate. Viata nu e facuta din zahar roz din vidioclipurile lui Katy Perry. Exista si oameni care au probleme grave la mansarda si te pot face victima lor.
Povestea este extrem de credibila si realista, construita astfel incat pana si cele mai mici detalii isi vor gasi sensul in finalul cartii. Cum face parte din genul YA, nu poate lipsi nici elementul romantic, iar relatia dintre cei doi eroi va fi foarte bine primita de catre marii romantici care cauta in Easy un roman de dragoste. Personajele sunt bine creionate, construite astfel incat sa arate opozitia dintre adevaratii prieteni si cei care te insotesc doar pentru un interes, precum si cea dintre bine si rau. Emotiile lui Jackie sunt foarte bine ilustrate, astfel incat, pe parcusul lecturii iti poti imagina fara efort cum se simte o fata aflata in cazul ei. Si pentru cele care sunt foaaarte curioase si vor sa stie un mic/mare detaliu: da, Lucas e super bad-ass. Mi-a placut de el destul de mult, si cu exceptia ideii cliseizate cu baiatul misterios care ascunde un secret tragic (dupa Will Herondale, doamnelor si domnilor, nimic din toate balivernele astea nu ma mai conving!), povestea lui este una care te emotioneaza.
Simplitatea povestii a fost un lucru benefic in acest caz, volumul venind ca si o gura de aer in toata tocana de YA. Inexistenta unui triunghi amoros (sau, ma rog, a unui semi-triunghi? nu vreau sa dau spoilere!) m-a bine- dispus teribil pentru ca, let's face it, deja povestile cu "o, sa fie el-sau-el alesul?" ma enerveaza si sunt consumate (exceptie face "Dispozitive infernale", seria aia merita premiul Nobel). Asa ca Easy este o carte destul de frumoasa, daca stau sa analizez toate aspectele.
Ceea ce vreau sa subliniez este ca volumul lui Webber nu are nu stiu ce actiune sau un plot de milioane, insa pentru cei care stiu ca genul YA este unul de capatai pentru ei, Easy va fi un roman ce va face parte, cu siguranta, din topul lor. Mie personal, care nu sunt nu-stiu-ce fana, mi-a placut destul de mult cartea si am citit-o cu multa placere intr-o seara, cu o cana mare de ciocolata calda in mana si o patura calduroasa alaturi.
Intr-o seara, Jackie este convinsa de prietena ei cea mai buna sa iasa la o petrecere, pentru a uita de despartirea recenta de fostul ei iubit, un soc venit din senin dupa o lunga relatie. Dupa ce se plictiseste destul de bine, eroina hotaraste sa mearga acasa. Insa, in masina ea este atacata si abuzata de catre un baiat pe care il credea prieten. Salvarea vine din partea unui tip misterios, care apare in locul potrivit la momentul potrivit. Pana atunci, Jackie nu il remarcase niciodata. Dar, dupa toate cele intamplate, protagonista nu poate sa nu simta "ceva-ul" care s-a format intre ea si Lucas Landon.
Va recomand sa o cititi atunci cand va aparea in librarii. Stilul prietenos al autoarei, precum si povestea frumoasa de dragoste si subiectele actuale pe care le puncteaza va vor oferi o experienta pe care, sunt sigura, o veti savura cu placere.
Mult succes in continuare editurii Epica, care reuseste sa aduca mai multa diversitate pe piata de carte romaneasca!

Titlu: E usor sa te iubesc
Titlu original: Easy
Autor: Tammara Webber
Editura: Epica
Anul apartitiei: 2012
Site: http://tammarawebber.blogspot.ro/




Good God!

marți, 19 februarie 2013

| | | 6 comentarii
Sunt in extaaaz :) Colega mea de banca (stiti voi, cea care a promis ca imi face coperta pentru "Between worlds") tocmai a terminat de facut schita. Uitati-va si voooi! Facuta de manuta ei magica :D

Arata atat de bad-ass! Adica, are un hanorac si pe sub o rochie! Fata asta-i geniala. De-abia astept sa vad varianta finala!!!
Si o melodie superba:
LATER EDIT:
Nu e gata inca daaaar:

Rencenzie "Umbra vantului" de Carlos Ruiz Zafon

duminică, 17 februarie 2013

| | | 4 comentarii
Tocmai am observat ca ranjesc ca si o nebuna cand deschid un borcan de Nutella si ca am mancat dulciuri cat pentru toata saptamana urmatoare, asa ca m-am hotarat sa mai scriu pe blog. Da, stiu, nu are nici o noima ce am indrugat, dar dupa "Fetele Gilmore" nimic nu are sens :)
What I say: Nimic nu ma incanta mai mult cum o face un roman bine scris, iar daca autorul este si contemporan, cu atat mai bine! Si cum de "Umbra vantului" am tot auzit prin colturile scolii, m-am apucat sa citesc cateva recenzii ale cartii si nici nu am mai stat pe ganduri cand am apasat butonul "comanda". V-am mai spus cat de mandra sunt de mine cand fac asemenea alegeri bune? Nu se intampla foarte des, asa ca treceti cu vederea momentul meu narcisist :)
Nici ca putea sa imi placa mai mult o carte! La inceput, trebuie sa recunosc, am fost putin- putin de tot- sceptica cu privirea la volumul lui Zafon si la maniera in care expune subiectul tratat. Ei, asta pana am ajuns la pagina 50 si tot ceea ce puteam face era sa ma intreb ce Dumnezeu se mai poate intampla! Parca eram drogata: treceau doua secunde, "hei, dar oare ce dumnezeu se intampla cu Daniel?", mancam, "oau, de ce strainul ala dubios vrea sa arda toate cartile?", eram la scoala, "oh, in numele Ingerului, vreau sa citesc!!!". Asa ca nu mare mi-a fost mirarea cand m-am trezit la sfarsitul romanului in doua zile. 481 de pagini au curs cu viteza luminii si nu pot sa imi imaginez un sfarsit mai frumos decat cel pe care l-am lasat in urma. Asa ca va avertizez: Carlos Ruiz Zafon dauneaza grav sanatatii!
Incep prin a spune ca atmosfera din acest roman este cea care m-a impresionat in mod deosebit. Nu multe sunt cartile scrise intr-o maniera atat de perfecta precum "Umbra vantului". Pe parcursul lecturii am fost pur si simplu transportata in Barcelona anilor 1900. Fiecare straduta, fiecare locuinta, cladire, a fost atat de bine descrisa, incat imi da impresia ca, daca m-as duce in acest moment in oras, l-as cunoaste pe derost. Si da, sunt constienta ca din 1966, Barcelona s-a schimbat. Totul, de la limbajul utilizat (foarte colocvial, as putea spune, insa aceasta caracteristica nu poate decat sa ajute in cazul nostru), la stilul de imbracaminte si la perceptia asupra anumitor subiecte, m-au facut sa uit in ce an traiesc si m-au introdus in atmosfera misterioasa si gotica a Barcelonei.
Daca inca nu v-am convins, stati linistiti, mai am o gramada de argumente. Stilul de scriere al spaniolului este incredibil, natural, bazat pe o cercetare asidua. Desi s-a nascut in 1966, se vede clar cat de bine stie orasul din anul 1940, ilustrandu-l atat de perfect incat nici nu iti trece prin minte ca nu a fost de fata la evenimentele povestite. Personajele sale sunt excelent conturate, fiind extrem de credibile. Sunt acel gen cu care visezi ca te vei intalni pe strada, legand doua vorbe prietenoase, genul cu care ai putea fi vecin, genul care ti-ar putea fi prieteni.
Subiectul tratat, daca tot am adus vorba mai sus de acest lucru, este unul extrem de interesant pentru orice cititor si nu numai: puterea cartilor asupra oamenilor si modul in care ne ghideaza ele in viata. Mi s-a parut fascinant cum, pe parcursul povestii se ridica din ce in ce mai multe intrebari care isi gasesc raspunsuri atat de intunecate in ultimele pagini ale romanului. "Umbra vantului"este martora la obsesia unui cititor care se gaseste prins intr-o panza de secrete vechi, mistere neelucidate, iubiri esuate si un destin tragic, toate din cauza unui volum pe care il gaseste intr-un loc hipnotizant: Cimitirul Cartilor Uitate. Iata, dau iar de un element de care pur si simplu m-am indragostit: un loc tainuit, stiut doare de cativa locuitori, o biblioteca mai mare decat tot ceea ce ti-ai inchipuit vreodata, plin de carti uitate, pierdute in negura vremurilor. Nu am putut sa nu ma opresc in momentul infatisarii acelui loc magic si sa ma intreb daca o astfel de asezare a existat sau exista. De asemenea, aparitia unor personaje din cartea lui Carax in Barcelona lui Daniel a fost o surpriza mai mult decat palcuta. Asadar, iata un alt constituent captivant: transpunerea personajelor unei carti in viata reala.
Lucrarea lui Zafon este un thriller gotic, care se impleteste armonios cu elemente de dragoste, fantastic, crima si istorie. Suspansul curge din fiecare pagina, firele narative sunt excelent redate si finalul, dupa cum am mai spus, este perfect din toate punctele de vedere. Chiar merita sa cumparati acesta carte, dar va avertiziez ca veti fi dependenti.
Asadar, in "Umbra vantului" facem un salt in timp pana in Barcelona anului 1945, atunci cand Daniel patrunde pentru prima oara pe portile Cimitirului Cartilor Uitate. Fiind un gest traditional, protagonistul trebuie sa isi aleaga un singur volum, pe care il va pastra si il va ingriji toata viata, avand grija sa nu fie uitat. Insa, asa cum se intampla in majoritatea cazurilor, cartea il alege pe cititor, iar Daniel se trezeste acasa cu "Umbra vantului" de Julian Carax. Absorbit de intriga cartii, o citeste pe toata intr-o singura noapte si se hotaraste mai apoi sa afle cat mai multe despre acest misterios autor. Nu stie insa ca decizia sa a dezgropat taine ascunse de secole si mania unui misterios barbat care este hotarat sa stearga orice urma a lui Carax.
O poveste senzationala, pe care nu trebuie sub nici o forma sa o ratati. Tot din acelasi "ciclu", daca as putea sa spun asa, mai exista doua volume: "Jocul ingerului" si "Prizonierul cerului"; intamplarile se petrec tot in Barcelona inceputului de secol XX, dar trateaza subiecte diferite si au, bine-nteles alte personaje, pe care abia astept sa le descopar.

Titlu: Umbra vantului
Titlu original: La sombra del viento
Autor: Carlos Ruiz Zafon
Anul aparitiei: 2001
Editura: Polirom
Site: http://www.carlosruizzafon.co.uk/

Just some music and some poetry

joi, 14 februarie 2013

| | | 12 comentarii
Maine am un test ceva de speriat la biologie, dar fac si eu o pauza de la fotosinteza si ma gandesc ca azi a fost o zi ciudata. Da, hai ca stiu, toti v-ati gandit ca e Valentine's day si ati urat/ati iubit sarbatoarea. Eu nu am nimic cu ea, dar sa nu va asteptati sa mor pentru ca e ziua indragostitilor sau ceva in genu'. Un coleg ne-a adus tuturor fetelor cate o ciocolata. Pur si simplu mi s-a inmuiat inima :) Foarte dragut sa se gandeasca la noi...
Si profa de romana aka diriga era intr-un mood romantic astazi, drept care ne-a citit niste poezii foarte bune de dragoste. Una dintre ele mi-a atras atentia si tin sa o impartasesc cu voi. E scrisa de poetul rus Esenin, un geniu daca e sa ma intrebati:

Focul Vanat de Serghei Esenin:


Focul vânăt e gonit de vânt,
Zările-au uitat să mă mai doară...
De iubire-ntâia oară cânt,
La scandal renunţ întâia oară.
Am fost crâng părăginit pe loc,
La femei şi vodcă dam năvală.
Nu-mi mai place azi să beau, să joc,
Să-mi pierd viaţa fără socoteală.

E de-ajuns să te privesc tăcut,
Să-ţi văd ochii plini de tot înaltul,
Ca uitand întregul tău trecut,
Tu să nu mai poţi pleca la altul
Tu - mers gingaş, tu, surâsul meu,
Dac-ai şti, cu inima-i pustie,
Cum poate iubi un derbedeu
Şi cât poate de supus să-ţi fie.
Cârciumile le-aş uita pe veci,
N-aş mai şti nici versul ce înseamnă,
De-aş atinge aceste braţe reci
Şi-al tău păr ca floarea cea de toamnă.

Veşnic te-aş urma pe-acest pământ,
Depărtarea mi-ar părea uşoară...
De iubire-ntâia oară cânt,
La scandal renunţ întâia oară.
Nu regret, nu mă jelesc, nu strig.
Toate trec ca floarea spulberată.
Veştejit de-al toamnei mele frig
Nu voi mai fi tânăr niciodată.
N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum
Inima racită prea devreme.
S-o pornesc desculţ din nou la drum,
Stamba luncii n-o să mă mai cheme.

Dor de duca! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacăra pornirii.
O! Pierdutul prospeţimii har
Cu vioiul clocot al simţirii!
În dorinţi încep zgârcit să fiu,
Te-am trăit sau te-am visat doar, viată?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineaţă.
Toţi suntem vremelnici pentru veci,
Rar ning fragii frunzele deşarte...
Binecuvântat să fie deci
Că trăiesc şi să mă duc spre moarte.

Frumos, nu? Azi a fost o zi ca si de toamna in Cluj. Nu era nici rece, dar nici foarte cald si plutea ceva ciudat in atmosfera. Cei de la radio au pus numai Celine Dion si a fost ciudaaaat, dar pana la urma ne-am distrat putin pe tema asta a iubirii. Si legat de titlu, nu o sa va pun cantece de la Celin. O sa va pun doar niste melodii care ma obsedeaza in cel mai dramatic mod posibil. Prima este cea mai frumoasa, o ascult de jumatate de an si nu ma plictisesc:
Soldier of fortune- Deep Purple
Kill me- The pretty reckless (ca sa intram in mood-ul hard rock )
The Cab- Temporary Bliss (multumes Andreea pentru MP4-ul tau genial!)


Auditite placuta si succes celor care merg sambata la Evaluare in educatie! Tineti-mi pumnii pentru test si concurs, va rooog ;) O sa am nevoie...




De vorba cu personajele (5)

luni, 11 februarie 2013

| | | 4 comentarii
Ok, lume, imi pare cu adevarat rau ca nu am facut rubrica saptamana trecuta, dar in apararea mea, am scuza ca am invatat cu adevarat pentru scoala, pentru ca saptamana asta am teste la geogra si la biologie si daca de data asta nu o sa iau zece la ambele, jur ca ma arunc de pe cladire fara parasuta (cred ca asa am spus si data viitoare, dar nah...) Plus ca trebuie sa mai invat pentru olimpiada de romana si sa ma ingrop in variante. Happy me :|
Dupa cum am promis, de data asta fac cum ma taie capul si stau de vorba cu o eroina pe care sunt sigura ca o adorati :) Da, da, este vorba de Tris Prior din "Divergent", serie scrisa de Veronica Roth (sunt asaaaa de mandra ca a pomenit de Cluj la sfarsit!). Sper ca rubricuta sa va convinga sa cititi seria daca nu ati facut-o, iar pentru cei care deja au intrat in lumea Veronicai, sper sa va  faca placere sa o cititi, sa va amintiti de "Divergent" si sa impartasiti si cu mine/noi experientele noastre legate de carte. Enjoy :)
(Banuiesc ca ati aflat de mult ca Shailene Woodley o sa o intruchipeze pe Tris in film; desi nu sunt ahtiata dupa actrita aleasa, nu am nimic impotriva ei, sper doar sa iasa un film cat mai bun. Punct.)
Deeeci, Tris, lamureste-ne putin cum sta treaba cu factiunile, cu testul si motiveaza putin alegerea facuta. Ce te-a determinat cu adevarat sa alegi factiunea neinfricarii?
Chicago-ul nostru este impartit in cinci factiuni, fiecare reprezentand o anumita calitate umana. Abnegatia este factiunea celor care aleg sa se uite de sine si sa isi dedice viata ajutorarii celorlalti. Candoarea este factiunea celor care nu stiu sa minta, care pretuiesc adevarul mai mult decat orice valoare.  Eruditia este casa celor care isi pun la contributie mintea in mod deosebit, asigurand progresul si existenta unui personaj specializat in domenii vitale. Factiunea Prieteniei cultiva caliteatea de a fi mereu pacifist, iubindu-ti aproapele si incercand sa il faci mereu fericiti. De asemenea, cei din Prietenie sunt responsabili cu aprovizionarea noastra din punct de vedere al fructelor, al legumelor si al cerealelor. Intr-un final, Neinfricatii sunt paza orasului, oamenii care asigura protectia celor din interior. Intr-un fel, acesta factiune reprezinta armata Chicago-ului, asigurand mereu securitatea locuitorilor.
Testul de aptitudini este un test care indica ce factiune ti se potriveste cel mai  bine. Supraveghetorul iti injecteaza o substanta care te transpune intr-o simulare prin care factiunile sunt eliminate una cate una, pana cand ramane rezultatul  final, acea unica factiune care te reprezinta si careia ar trebui sa te alaturi. Ma rog, asa se intampla in general. Exista si exceptii, dupa cum ai vazut...
Alegerea mea a fost o algere pe moment. Stiam ca nu puteam sa fac parte din Eruditie, din cauza ca nu eram insetata in  mod serios de cunoastere. Pe de alta parte, modul in care eruditii se comportau cu cei din Abnegatie era total nepotrivit si (de ce sa mint?) ii cam uram pentru asta.(Subscriu!) Mai ramaneau Abnegatia si Neinfricarea. Bine-nteles, gandul de a fi mereu alaturi de familia mea ma incanta, pentru ca stiam  ca voi avea mereu un sprijin in viata. Dar am ales Neinfricarea pentru ca stiam ca Abnegatia nu mi se potriveste in totalitate. Nu eram ca si Caleb, nu puteam sa uit de mine si actionam, in mare parte, gresit din punctul de vedere al fostei mele factiuni. Asa ca am ales un drum nou, pe de o parte pentru ca vroiam sa imi gasesc intr-un fel locul si pentru ca neinfricatii ma fascinau si simteam o pornire nebuneasca sa ma alatur lor.
Stiu ca initierea a fost destul de (foarte) dura. In mare parte, cum te-ai descurcat cu toate?
La lupte am fost varza. La fel s-a petrecut si cu saritul din tren. Puteai sa ramai fara factiune prin simplul fapt ca nu puteai sa te urci intr-un tren din mers! Am vazut asta cu ochii mei. Am vazut persoane murind incercand. Dupa un timp m-am obisnuit cu ambele, desi mi-a luat ceva vreme si corpul meu era o harta de vanatai. Cred ca prima data cand am simtit cu adevarat ca sunt menita sa fiu in Neinfricare a fost atunci cand am sarit de pe cladire pentru a ajunge la Sediu. La simulari a fost diferit, din cauza divergentei, insa cea mai mare provocare a constat in a ascunde faptul ca pot sa le controlez. Mi-am facut multi prieteni, dar si multi dusmani, am descoperit ce gust are un hamburger, m-am descoperit pe mine insumi si latura care statuse latenta in mine in tot acest timp. Mereu mi-a placut sa fiu Neinfricata. Doar ca nu am aflat asta decat la timpul potrivit.
Cel mai dificil a fost sa imi inving prejudecatile legate de mine insumi. Sa descopar ca, desi sunt mai mica si mai slaba, pot sa ma bat la fel de bine cu o gorila, daca imi folosesc mintea si avantajele pe care le am. Partea de eruditie m-a ajutat in acest lucru. In timp, pe masura ce am inceput sa ma cunosc, am invatat sa nu ma mai simt inferioara. Am capatat curaj datorita prietenilor, dar si datorita intamplarilor prin care am trecut.
Apropo de prieteni (si de persoanele care au devenit mai mult decat atat...). Descrie-le putin!
Pai Christina este...Christina. Are inca partea de Candoare in ea, fapt care o face destul de greu de suportat pentru unii (aha, Peter, DESPRE TINE este vorba, dihor afurisit ce esti!). In rest, imi place ca ea ea insasi. Amuzanta, o buna prietena, neinfricata, gata sa se sacrifice pentru altii. Will e in majoritatea timpului sarcastic, dar e mereu pregatit sa ne inveseleasca cand avem o zi mai mohorata. Uriah este neinfricat pana in maduva oaselor. Are in el doza de nebunie potrivita, incat sa se arunce de pe un bloc si sa fie extaziat de asta. Iar Four...e divergent ca si mine. Are o parte de Abnegatie, una de Neinfricare. Isi infrunta temerile fara sa clipeasca. E un luptator abil, atat din punct de vedere emotional cat si fizic. Stie in ce crede si nu se abate de la principiile lui. Mai mult decat orice, uraste cruzimea si modul in care a involuat initierea neinfricatilor. E destul de afectuos cand vine vorba de noi (daaa, stim asta draga Tris! Din punct de vedere fizic, ceva, orice...). Four (nu, nu ii spun Tobias nici daca ma bateti!) are parul intunecat, usor carliontat, ten masliniu, ochi albastrii, o linie ferma a maxilarului, precum si un nas care seamana foarte mult cu cel al mamei sale.
Si o intrebare din Insurgent, pentru ca nu pot sa las cartea asta balta (a fost awesoooome!). Aici ii rog pe cei care nu au citit inca cartea sa nu citeasca mai departe pentru ca contine un mare SPOILER, iar pe cei care au citit volumul doi, ii rog sa imi spuna daca au inteles chestia asta chiar cand au citit cartea: Tris, ce se intampla de fapt in finalul cartii?
Totul este o nebunie. Toata viata noasta nu este decat un experiment. Orasul nostru a fost izolat de restul lumii pentru a fi protejat, celor care s-au oferit voluntari le-a fost stearsa memoria complet. Restul lumii este in haos, fiind distrusa de razboaie si de molime. Asta daca restu lumii mai exista. Factiunile au fost doar un test, pentru a vedea daca acest mod de organizare da roade si poate impiedica aparitia razboaielor si a celorlate probleme. Se pare ca nu a fost chiar asa. In orice caz: restul lumii ne asteapta, in afara Chicago-ului.
Ultima intrebare, Tris: Din ce factiune faci acum parte?
Nu fac parte dintr-o anumita factiune. Nu sunt 100% neinfricata, dar nu sunt nici erudita si nici din abnegatie. Sunt doar eu, divergenta Tris. Si ma bucur ca mi-am gasit, intr-un fel foarte ciudat, locul.
Ok, Tris, multumim pentru timpul acordat! Ne revedem in volumul trei! Transmite-i salutari lui Four!

PROBLEME DE MAXIMA URGENTA!

  • Este confirmat: Alex Pettyfer este oficial Four. Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!
  • Vreau sa vad ce parare ati avut de "Insurgent" si ce sentimente v-au incercat cand ati citit cartile :) Don't forget to comment! Mie mi-a placut enorm volumul doi. A fost bestial si mor sa vad cum se incheia trilogia!
Ne revedem curand cu recenzia de la "Umbra vantului" de Carlos Ruiz Zafon. Pana atunci, ciaules!


Promotii si palavrageala

miercuri, 6 februarie 2013

| | | 0 comentarii
Am cam ramas eu in urma cu anumite lucruri, asa ca am spus ca e vremea sa le rezolv ca sa imi pot face temele in liniste (nu tin musai, dar asta este!) Asa ca, sa-i dam drumul!

1. Pe blogul Mythical Books se desfasoara un concurs foarte frumos de Dragobete, ce are ca premiu cartea "P.S.Te iubesc" de Cecelia Ahern. Pentru a participa nu trebuie sa faceti mare lucru. Click pe aici pentru a fi redirectionati spre pagina. Eu m-am inscris, va sfatuiesc si pe voi ;)

2. Daca in 29.01.2013 ati stat gura- casca si nu v-ati amintit de "Vampirii din Morganville"- serie din care primele patru volume apar cu revista Bravo- cred ca mai aveti timp sa dati fuga pana la cel mai apropiat chiosc. Pretul e extrem de mic si seria este geniala, asa ca nu trebuie sub nici o forma sa ratati cartile lui Rachel Caine. Va las mai jos datele de aparitie:


VOL. 1/ PARTEA 1 VAMPIRII DIN MORGANVILLE. CASA DE STICLĂ – 29.01.2013
VOL. 1/ PARTEA 2 VAMPIRII DIN MORGANVILLE. CASA DE STICLĂ – 12.02.2013
VOL. 2/ PARTEA 1 VAMPIRII DIN MORGANVILLE. BALUL FETELOR MOARTE – 26.02.2013
VOL. 2/ PARTEA 2 VAMPIRII DIN MORGANVILLE. BALUL FETELOR MOARTE – 12.03.2013
VOL. 3/ PARTEA 1 VAMPIRII DIN MORGANVILLE. ALEEA INTUNERICULUI – 26.03.2013
VOL. 3/ PARTEA 2 VAMPIRII DIN MORGANVILLE. ALEEA INTUNERICULUI – 9.04.2013
VOL. 4/ PARTEA 1 VAMPIRII DIN MORGANVILLE. BANCHETUL NEBUNILOR – 23.04.2013
VOL. 4/ PARTEA 2 VAMPIRII DIN MORGANVILLE. BANCHETUL NEBUNILOR – 7.05.2013



3. O carte pe care chiar mi-o doresc apare curand pe rafturile librariilor: e vorba de "Viata ca un joc de crochet" de Kate Atkinson. Click pe link-ul de sub imagine pentru mai multe detalii. Eu stiu sigur ca am sa o achizitionez de cum o vad in vitrina. Povestea mi se pare foarte interesante: thriller cu fantome. Ne place!

4. Si ca sa incheiem promotiile la fel cum am inceput, Leda ne face o frumoasa oferta. Daca nu avem un Sfantul Valentin alaturi de cel drag, macar sa il petrecem alaturi de o carte buna!
Promotie de 25% la cele mai frumoase povesti de dragoste! Click pe link-ul de sub imagine:

5. Ne revedem maine, cand avem programat un interviu cu nimeni alta decat Tris Prior, protagonista seriei "Divergent". Pana atunci, ma mai gandesc la premiile pentru concursul aniversar :) V-am pupat!

Recenzie "Umbra noptii" de Andrea Cremer

marți, 5 februarie 2013

| | | 4 comentarii
What they said: "În vreme ce alte adolescente visează cu ochii deschiși la băieți, Calla Tor își cunoaște deja destinul: la terminarea liceului, fata-lup va deveni partenera masculului alfa Ren Laroche, alături de care va conduce o nouă haită de lupi Gardieni, luptând umăr la umăr pentru a apăra, chiar cu prețul vieții, locurile sacre ale Păzitorilor.

Dar, după ce încalcă legile străvechi ale stăpânilor ei salvându-l de la moarte pe frumosul muritor Shay, încetul cu încetul, Calla începe să pună la îndoială soarta care i-a fost hărăzită, propria existență și întreaga ei lume. Secrete adânc îngropate ies ușor-ușor la suprafață și, odată cu e le, devine tot mai clar că nimic nu este ceea ce pare a fi. Ea știe că, dacă ascultă chemarea inimii, va pierde totul – poate chiar și propria viață. Merită oare o iubire interzisă sacrificiul suprem?"

What I say: Pentru iubitorii de carti fantasy, care doresc aventura, suspans si o eroina care nu se teme sa lupte pentru a-si apara credintele, "Umbra noptii" este un must-have, o carte care nu trebuie sa le lipseasca sub nici o forma din biblioteca. Fanii supranaturalului cu varcolaci o vor adora, fara nici o indoiala, bucurandu-se de fiecare pagina, la fel cum am facut-o si eu. 
Fiind destul de incantata de ceea ce propunea, nu m-am putut abtine si am cumparat cartea de cum a aparut in librarii. Nu mi-a luat mult sa o citesc, pentru ca povestea m-a captivat destul de rapid si nu am avut liniste decat dupa ce am citit ultima propozitie. Si spun cu mana pe inima ca, pana acum, este cea mai buna serie cu varcolaci pe care am citit-o. Ei bine, va veti intreba voi, dar ce poate fi atat de special la aceasta carte? Si eu am sa va raspund simplu, cu un zambet smecher: povestea, ce altceva? Mereu farmecul unui volum este dat de poveste, de originalitatea sa si de elementele adiacente ei, nimeni altele decat personajele si detaliile surprinse, care adauga sare si piper firului narativ. Iar "Umbra noptii" le are pe toate. Desi intreaga actiune este construita  in jurul miturilor arhicunoscute cu varcolaci (cuvant pe care nu o sa il auziti decat in replicile tolomacului de Shay, pe care chiar nu il am la suflet), caracteristicile acestor creaturi au fost usor schimbate, ele fiind capabile sa isi schimbe infatisarea din mers, cand vor. Numele este, de asemenea este schimbat, fiind numiti Gardieni, schimare de care nu ma plang.
Mi-au placut ideile autoarei, modul in care a impartit aceasta "societate supranaturala"intre Pazitori, Gardieni si Cautatori, precum si frumosul aspect pe care l-a dat haitei. A surprins excelent una dintre caracteristicile de baza ale lupilor, anume spiritul haitei, cum nimeni nu este lasat in urma si cei doi alfa isi impart puterea (in acest caz). De asemenea, am admirat personajele, foarte bine conturate, pe care nu ai cum sa nu le intragesti. Fie ca e vorba de poznele care le fac cand vaneaza sau de glumele din sala de mese, totul a indus un sentiment de familie foarte bine creionat. Tot respectul, Andrea.
Singurul lucru de care chiar nu sunt incantata, si trebuie sa spun ca este, in totalitate un lucru subiectiv, este Shay si toata chestia cu Ren vs Shay. Nu stiu, personajul asta mi-a displacut din momentul aparitiei si parca rebeliunea Calei ar fi fost mai bine primita daca nu ar fi fost influentata de o criza adolescentina. In plus, Ren e asa un scump, incat nu am putut sa accept ce s-a intamplat spre sfarsitul volumului. Deci, cred ca v-ati prins in ce team sunt eu.
Calla Tor este o viitoare alfa. Fiind harazita pentru un destin maret, ea se pregateste sa infinteze o noua haita impreuna cu Ren Laroche. Aflati sub comanda Pazitorilor, care controleaza magia, protagonista si "lupii"ei au fost invatati sa se supuna si sa lupte, pentru a proteja anumite locuri de o importanta vitala pentru stapanii lor. Iar Calla isi accepta soarta. Insa toate acestea se schimba odata cu aparitia lui Shay. E frumos, e protejatul unui om cu influenta si e muritor. Toate lucrurile de care Calla ar trebui sa se fereasca. Hm, planul nu prea merge si brusc, lumea eroinei e data peste cap. Restul, vedeti voi :)
O serie superba, pe care o recomand tuturor!


Titlu: Umbra noptii
Titlu original: Nightshade
Autor: Andrea Cremer
Anul aparitiei: 2010
Editura:  Litera

Din aceeasi serie:

  • Blestemul lupilor (vol. 2)
  • Bloodrose (vol.3)- coming soon si in Romania 
  • Rift (vol.4)- coming soon si in Romania
  • Rise (vol. 5)- coming soon



Miros de carte noua #2

sâmbătă, 2 februarie 2013

| | | 6 comentarii
Da, da, am schimbat titlul din "New adventures!" pentru ca mi se parea mult mai sugestiv :) Cine nu se bucura de mirosul cartilor noi?
Luna ianuarie a fost darnica mai spre sfasit, asa ca iata noile mele "prietene", care s-au acomodat deja foarte bine.

Din nou, scuzati calitatea fotografiei :) Asadar, vedetele mele sunt:

  • Umbra vantului de Carlos Ruiz Zafon, carte comandata de la Libris;
  • Cismigiu et Comp. de Grigore Bajenaru, daca tot ne-a dat din ea un fragment la olimpiada si mi s-a parut draguta;
  • Mizerabilii de Victor Hugo, pentru ca a aparut filmul si de mult timp mi-am propus sa le citesc;
  • Morometii de Marin Preda, volume cumparate exclusiv pentru scoala, cu speranta ca nu ma vor face sa imi rog moartea cum a facut-o cartea lui Slavici;
  • Darul de James Patterson, care a venit cu intarziere, dar macar a venit si am si citit-o :) ;
  • Blestemul lupilor de Andrea Cremer, volumul doi din trilogia "Umbra noptii", volum primit de Craciun de la Iri (Multumeeesc!); 
Ar fi trebuit sa fie si Candy aici, dar inca nu a venit, lenesa :) Hmm, ciudat, luna asta mi-am cumparat mai multe carti normale. Promit ca remediez situatia luna viitoare. Voi ce ati mai cumparat/primit/citit?

Pe langa noutatile din biblioteca, am de facut doua anunturi importante:
  1. Pe data de 27 februarie, blogul implineste doi anisori. Doamne, nici nu am simtit cum a trecut vremea :) Ocazia speciala va da startul unui concurs (nu, nu de creatie, vad ca nu sunteti fani), prin care puteti castiga 3 carti. Detalii, cand vine vremea.
  2. Ma gandeam ca rubrica "De vorba cu personajele" a cam fost data uitarii. Asa ca, in februarie o sa o scoatem de la naftalina, saracuta de ea. Astept propuneri pentru urmatoarele eroine! Altfel, fac cum ma taie capul :P
Cam atat am avut de spus. Sper sa aveti un week-end cat mai placut! Cred ca ne revedem maine, cu recenzia de la "Umbra noptii" de Andrea Cremer. Pana atunci, spor la citit!