Versatile Blogger Award

vineri, 31 mai 2013

| | | 12 comentarii
Ii multumesc frumos pentru acest premiu Leontinei, care este o blogger-ita demna de laude cu un blog pe care il apreciez foarte mult. Va rog frumos sa dati un ochi pe acolo, o sa gasiti niste posturi care va vor face ziua mai buna. Inca o data multumesc :*

Reguli:

1. Mulţumește-i persoanei care te-a nominalizat.
2. Include link-ul către blogul respectiv.
3. Selectează 15 bloggeriţe pe care le-ai descoperit recent sau pe care le urmăreşti constant.
4. Lasă un link la ultima lor postare pentru a le anunţa.
5. Spune-i persoanei care te-a nominalizat 7 lucruri despre tine.

Okay, asadar sa incepem cu lucrurile despre mine (ca sa am timp sa ma gandesc si la nominalizari...). Cred ca exista ceva manie cu "spune despre tine" in award-urile astea O_o

1. Sunt extrem de carismatica. Nu pot sa am fata neutra, mereu sunt visatoare, sau zambesc sau mai stiu eu ce. Pot sa imit absolut toate figurile faciale pe care le vad, ceea ce ii fascineaza pe multi si pe altii ii scoate din sarite :)) De asemenea, imi iese foarte bine asa numita moaca de catel. Ma ajuta si faptul ca am niste ochi imensi. 

2.Sunt absolut obsedata cu un lucru: sa am toate cartile pe care le citesc la mine in biblioteca. Chiar daca nu cumpar cartea imediat, nu suport sa nu am volumul respectiv. Probabil de aceea ma dau cartile afara din casa. O sa va arat si biblioteca mea la vara, cand imi recuperez toate cartile (am o ditamai lista cu persoane restante). Pacat ca nu dau amenzi pentru intarziere. As fi Bill Gates pana acum :))

3. Hiperactivitate. Mereu. Poate nu in perioada in care am un miliard de teste pe saptamana, dar nu se poate sa stau locului. Cred ca sunt si putin (mai mult) obositoare uneori. Poate fi din cauza cafelei sau a zaharului (mdea, ciocolata zilnica are legatura cu asta). Si vesela. Rar ma apuca starile de melancolie sau suparare. And the most important thing: nu ma tin prea mult. Asa ca ma consider destul de majoreta (cu toate ca nu suport "sportul" ala).

4. Recitesc Harry Potter in fiecare vara. Ma uit la Gilmore Girls in fiecare vacanta. Scriu cuvinte fara noima pe banca cand ma plictisesc. Ma atasez mult prea tare de lucruri si persoane. Dimineata ma trezesc mereu cu o alta melodie in minte, pe care o fredonez pe tot parcusul zilei. Cand nu am chef, ma uit pe geam minute in sir. Imi verific dulapul in fiecare zi: daca s-a deschis o poarta spre Narnia sau un Maurice a aparut acolo din senin? Cant cand sunt singura acasa sau cand spal vasele. Some things never change...

5. ...Pfui, nu am idee. Pai, sunt la profilul de stiinte al liceului nostru. Imi place destul de mult pe acolo, pentru ca am profesori competenti (care ne dau teze ca si doctoratele...) si niste colegi minunati. Vreau sa fiu medic, cel mai probabil pediatru, pentru ca am ceva legatura ciudata cu copiii. Cand ma duc in vacante, sunt un fel de dadaca. Dar nu sunt platita, n-aveti nicio grija. In plus, nu sunt genul cu: la ora asta te culci, acum mananci, apoi blablabla. Au motive sa ma iubeasca, ce mai :D Si mai sunt si pe mintea lor: ati zis cumva baba-oarba? Ma bag si eeeeeeu!

6. Vacanta asta o sa fie o vacanta de neuitat! Am spus! Mi-am facut si o lista, pe care o sa o scriu aici in prima zi dupa ce se inchide inchisoarea, ca sa vedeti ce imi poate capul :)) 
Tumblr_mjgjork50g1r0i9t4o1_500_large

7. Nu pot sa traiesc fara: carti (well, you didn't expect this...) ciocolata, cafea, MP4-ul meu, blog, prietene si parintii mei (care sunt awesome!). Si ma duc vinerea viitoare la concert la Deep Purple  \m/ cu tricoul meu norocos "Rock'n'roll forever", pe care l-am pictat singura si a iesit mai mult decat awesome. Chiar daca e fostul tricou a lui tata, merge si-asa... Si avem bilete in Golden Circle (muhahaha).

Data aviatoare cand ma mai pune cineva sa scriu despre mine, dau copy-paste. Punct.
Blogger-itele nominalizate de mine sunt (tobele, va rog...):
Greeeeu. Maine revin cu noua rubrica, ma gandeam ca e mult mai potrivit sa o pun de Ziua Copilului. Asadar, fiti pe faza :)



De peste Ocean (6)

miercuri, 29 mai 2013

| | | 6 comentarii
Victorie! Nu mai am de dat decat o singura teza (chiar daca e cea mai grea...) si am scapat. Semestrul asta am avut note mult mai mari, asa ca sunt destul de multumita :) De asemenea, am iesit din starea urata de moleseala si sunt gata sa ma apuc de treaba!
Din moment ce nu am mai lucrat la rubrica asta de foarte mult timp, o sa o aduc iar in fundal si o sa fie postata la fiecare doua luni. O luna va fi "De vorba cu personajele", o luna "De peste Ocean". Ce ziceti?
Stiu ca "The Iron Fey " este destul de cunoscuta, chiar daca nu a aparut in tara noastra, insa pentru cei care vor actiune, suspans si o poveste magica, trebuie sa va vorbesc cate putin despre primul volum, The Iron King.
  Megan Chase are un destin secret, unul pe care nu si l-ar fi imaginat niciodata...
Ceva a fost mereu ciudat in viata lui Meghan, de cand tatal ei a disparut chiar in fata ochilor ei, cand avea sase ani. Nu s-a acomodat niciodata bine la scoala sau acasa. Cand un strain intunecat incepe sa o supravegheze de la departare, iar prietenul ei cel mai bun, de obicei glumet, devine brusc protector, Meghan simte ca tot ce stia este pe cale sa se schimbe. Dar nu ar fi putut ghici adevarul niciodata- ea este fiica unui rege-zana legendar si un pion intr-un razboi mortal. Acum Meghan va invata cat de departe poate merge pentru a salva o persoana la care tine, pentru a opri o creaturile malefice pe care nicio zana nu le poate infrunta si pentru a gasi dragostea intr-un un tanar print care mai repde ar ucide-o decat sa o lase sa ajunga pana la inima lui inghetata.
(traducerea este aproximativ exacta :D)

Eu am ajuns la volumul patru al seriei, pe care o sa il citesc de cum intru in vacanta si pot sa spun cu mana pe inima ca este una dintre cele mai frumoase serii pe care le-am citit! Pe langa faptul ca este foarte originala, actiunea este omniprezenta, eroina este superba, tipul este... (as spune hot, dar este printul Iernii deci...) mai mult decat superb si are tot ceea ce trebuie pentru o carte care sa te tina cu inima la gura, stilul lui Julie este unic, asa cum am remarcat si in cazul volumului "The Immortal Rules", ceea ce este un mare plus! Credeti-ma, o sa o adorati pe femeia asta, pentru ca in secunda unu razi cu lacrimi, ca mai apoi, in secunda urmatoare, sa plangi de-ti sare camasa de pe tine. Acum, vorbind la modul serios, o sa remarcati cat de bine reuseste autoarea sa atraga cititorul in panza povestii.
Sunt si rasturnari de situatie, si multa adrenalina, nu lipseste nici doza importanta de romance, asa ca nu puteti sa ratati "The Iron Fey". O sa va surprinda intr-un mod placut, ca sa nu mai spun de faptul ca o sa va indragostiti de personaje! Ce mai, lumea pe care o creeaza Julie Kagawa este una in care oricine ar vrea sa paseasca (pentru putin timp, o sa vedeti voi de ce...).
Daca vreti sa aveti parte de o lectura de neuitat, care sa va tina treji in vacanta pana noaptea tarziu, nu sariti peste The Iron King! O puteti comanda de aici, cu doar un singur click, la un pret foarte bun:
http://www.libris.ro/fiction/iron-king-9780778304340--c8210--p504477.html
Ei? Avem ceva doritori?
-Finalul rubricii-

Acum, as cam avea o intrebare!
In alta ordine de idei, stateam ieri dupa teza la mate si ma uitam peste rafturile cu cartile pe care le-am citit cand eram mai mica. Si asa mi-a venit o idee... Ce ar fi sa fac o noua rubrica cu ajutorul careia sa ne putem aduce aminte de perioada inocentei? Sa rasfoim putin cartile care ne-au marcat, care ne-au incurajat sa citim si care ne-au deschis portile spre taramuri fabuloase... Sunteti de acord? Daca da, eu as fi extrem de incantata sa povestim despre lecturile copilariei. Putem sa spunem ce ne-a incantat la ele, cum am reactionat cand le-am citit, ce ne-a atras atentia in mod special si putem impartasi pareri :) Chiar sunt curioasa!
Si o alta chestie pe care as vrea sa o fac este un soi de rubrica saptamanala, cu niste sugestii de lecturi pentru vacanta, sau anumite perioade din viata noastra, dar la asta trebuie sa ma mai gandesc putin, deci o lasam inca la stadiul de proiect. Anyway, daca se poate, vineri vin cu "Pagini din copilarie". Spor la citit, dragilor!

Only raindrops

joi, 23 mai 2013

| | | 2 comentarii
Urmeaza un post total aiurea, dar cred ca ati prins ideea asta din titlu.
*Probabil ca nu ar trebui sa cititi asta daca sunteti fericiti sau intr-o stare buna. It will ruin it...*
Ploua. De o saptamana. Si nu se mai opreste nici macar dimineata sau noaptea. In permanenta cerul este de cea mai oribila culoare cenusie, ceea ce ma face sa fiu si mai deprimata. Daca as fi in vacanta si ar fi o ploaie de vara, probabil ca mi-ar placea enorm. M-as cuibari sub o patura si as sta langa fereastra, citind si savurand o cana calda de ceai. Si cam asta ar fi toata ziua.(Mda, asta ascult eu cand intru in depresie; asta si tot albumul lui Birdy.)
Insa nu, viata nu poate fi atat de lipsita de griji. In fiecare zi ma ud pana la piele venind de la scoala, cu umbrela sau fara. Stau sase sau sapte ore in banca, framantandu-ma pentru testele si tezele zilnice. Ajung acasa, mananc, invat. Imi fac datoriile casnice, imi fac exercitiile zilnice. Invat. Invat. Invat pana simt ca nu mai pot, ca o sa ma sufoc de la atata informatie introdusa cu sila in creier. Invat chestii care nu o sa ma ajute cu nimic in viata, pentru ca pun pariu pe bagheta mea ca nu o sa ma opreasca nimeni pe strada sa ma intrebe ce este silogismul sau formula de la varf, in cazul functiei de gradul doi. Nu o sa ii pese nimanui cate ore am petrecut in fata caietului, cu cearcane vinete care nu se ascund nici cu tot fondul de ten de prin tara. Nu o sa ii pese nici daca spun ca pot face exercititul vietii in sapte moduri diferite, pentru ca nici macar mie nu mai imi pasa. Sunt atat de satula de cuvantul "trebuie". Trebuie sa iau note mari, trebuie sa fac ceea ce e bine, trebuie sa respect reguli fara logica, regul cu logica, dar total inutile, trebuie sa fac asta si aia si trebuie, trebuie, trebuie. Un singur lucru are trebuie in fata, pe lumea asta: trebuie sa mori. ATAT. Punct.
Nu stiu, cel mai probabil lumea crede ca nu am dreptul sa ma plang. "Pentru ca, daca fac asta de la liceu, ce o sa fac mai traziu in viata?". Poate au dreptate. Insa in momentul asta mi se pare ca este complet gresit. Traiesti acum, in prezentul asta mizerabil sau nu. Nu in trecut, nu in viitor. Toti ridica in slavi chestia cu "Carpe Diem", dar, oameni buni, voi va ganditi macar cand spuneti ce spuneti? Pentru ca, sa traiesti clipa inseamna sa fi in prezent si cand esti fericit si nu mai poti de atata bucurie, dar si cand viata ta pare ca nu poate sa fie mai plina de toate idioteniile si tampeniile adunate de peste tot. Cred ca extrem de putini isi dau seama de palma asta data de mother life.
Poate ar trebui sa imi cer scuze ca scriu asta aici, ca va incarc si pe voi, dar nu am alt loc unde sa-mi pot exprima frustrarea. Si nu, chiar nu o sa imi fac un jurnal sau mai stiu eu ce blog talamb cu sentimentalisme. Nu ma plang aproape niciodata. Nu sunt genul de persoana care sa tot spuna ca nu e drept si blabla-uri d'astea. Insa vine o perioada in care pur si simplu simt ca o sa clachez si atunci ba mai scriu pe aici, ba stau o zi inchisa in camera si ma calmez. Viata trebuie luata asa cum e, I get that. Insa poate fi greu sa iti spui tot timpul asta. Si stiu ca o sa vina vacanta, ca o sa fie ok, dar in unele cazuri, nici macar cel mai insorit viitor nu poate alunga norul prezentului. Nici ciocolata, nici desenele animate, nici cartile.
Presimt ca o sa mai am starea asta ceva timp. Mai am teza la bio si cea la mate, cele mai grele. Plus inca trei- patru teste si o sa trag de mine sa imi mai scot cateva medii. O sa arat ca un zombie ambulant si nu o sa imi mai pese de nimic. Cu cat invat mai mult, cu atat imi sunt notele mai ciudate. Semestrul trecu am avut si 8 si 7, iar acum, cand m-am pus cu adevarat pe treaba, tot atat imi ies. M-au bombardat astia cu 9.
Pana la urma liceul trebuie sa te lase cu ceva materie si multe amintiri, nu? Dar cand sa mai timp de astea, daca dai 6 teze si sute de teste, cand toti trag de tine in toate directiile, cand nu mai ai timp sa respiri, sa simti ca traiesti si tu? Ce sa povestesti despre perioada ta de licean, daca tot ce iti aduci aminte sunt milioanele de ore petrecute in fata caietului, cu ochii mereu in carti si probleme, cu seri in care adormi pur si simplu cu capul pe manualul de chimie, pentru ca nu mai pricepi nimic.
O sa imi scot mediile ale chiar daca da dracu' peste mine. O sa iau niste note uriase si o sa le demonstrez tuturor ca am vointa si nu ma las la toate prostiile lor! Dar sa dea naiba sa imi spuna cineva de invatat si de note dupa. Pentru ca din 15 iunie, dragii mei, NU MAI IMI PASA! Poate sa vina si apocalipsa, nu mai imi pasa. Si dupa toate astea o sa ridic barbia si o sa imi aduc aminte de asta:
Draga Charlie, abia astept sa pot sa le spun sa se duca stiu-ei-unde, cu spatele drept si zambetul pe fata si note mari la bio, cu diploma in mana si o medalie de la concursul de romana. Abia astept. Let the hunger games begin!
Si o sa fiu si mai fericita pentru ca...


Recenzie "In the Band" (Luminescent Juliet #1) Jean Haus

marți, 21 mai 2013

| | | 3 comentarii
What they said: "When family problems push Riley Middleton into giving up a percussion scholarship in another state and attending college from home, her friends push her to try out for a local rock band. Of course, Riley makes the band. She rules at the drums. 
Riley soon finds out rock bands have a different dynamic than marching bands, especially when each of her male band mates has a major ego and is a major player. Two of them relentlessly flirt with her. The other—a dark, sexy rock god she can’t help being attracted to— is a total jerk and pushes her to quit. She becomes determined to ignore his rudeness and his hotness. Even if she was interested in jerks, a hook up would probably get her booted out of the ego-ridden band, and playing keeps her sane. Behind the drums, the world and its troubles evaporate. 
If she wants to stay in the band, Riley needs to ignore the growing sparks between her and her band enemy. But as she gets to know the man behind the stage persona, ignoring him proves to be more difficult than flowing through a time sig shift."

What I say: De enorm de mult timp vroiam sa citesc cartea asta. Am pus ochii pe ea chiar de cand a aparut, din cauza ca protagonista canta la tobe. Daca sunteti aici de ceva vreme prima data am scris creme :), probabil ca stiti ca de doi ani si ceva vreau sa cant la tobe. Mda, singura piedica este ca stau intr-un bloc :| Vecinii mei ar fi foarte incantati, ce mai! Revenind la subiect, nu pot sa spun ca ceva mi-a adus brusc aminte de ea. Imi rasfoiam pur si simplu folder-ul de pe Kindle si am vazut-o din senin *mamaliga ta, ce cauti aici, singura si necitita?*. Si asa am inceput eu sa citesc primul volum din "Luminescent Juliet".
La prima vedere, probabil ca povestea pare putin cliseizata:  fata noua (chiar daca in trupa), care este super nervoasa pe baiatul foarte hot si tot pe atat de dushbag, si care, pana la urma simte cum o scanteie se aprinde intre ei. Mda, cam asa am crezut si eu. Sunt extrem de fericita ca m-am inselat, pentru ca poveste din spatele acestui "schelet" este mult mai complexa si mai frumoasa decat as fi crezut vreodata. So, Jean Haus, big thumbs up!
Desi la prima vedere povestea poate parea destul de simpla, fara sa promita intamplari surprinzatoare, "In the band" a reusit sa ma captiveze foarte usor, datorita stilului in care este scrisa. Tonul este unul lejer, insa autoarea stie ce face cu literele. Mi-a placut foarte mult stilul ei, modul in care reuseste sa mentina cititorul atent la lectura, chiar daca nu exista actiune care sa te lase fara respiratie sau ritmul nu este foarte alert. De asemenea, am admirat si faptul ca s-au introdus unele subiecte, nu atat de centralizate cum este povestea de dragoste dintre cei doi, ci lucrurile "marunte", de zi cu zi, care nu par atat de importante ca si muzica sau iubirea, dar cu siguranta pot face diferenta.
Am remarcat si am fost incantata de cat de bine reuseste sa transmita Jean energia din timpul concertelor pe care le sustine trupa, dar si felul in care ea ilustreaza emotiile sau trairile personajelor. Parca ma aflam chiar eu pe scena, bucurandu-ma de muzica, de fani si de toata atmosfera unica din timpul unui astfel de eveniment. Am avut oportunitatea sa ma contopesc cu personajele, sa intru in pielea lor si sa simt ceea ce traiesc ele, ceea ce, am mai spus si o sa o repet, este un lucru superb la o carte.
Singurul lucru care ar putea fi deranjant, cred eu, sunt termenii muzicali folositi ici-colo, dar care nu cred ca o sa va puna mari probleme, daca aveti un dictionar la indemana. Si oricum nu sunt foarte multi. Si probabil ca nu ar trebui sa cititi acesta carte daca nu sunteti pasionati de muzica. Desi, din cate am vazut eu pe aici, cam toti cititorii au ca a doua sau a treia pasiune muzica :D
Nu o sa neg ca latura romantica din mine a murit de fericire cand a vazut ce potential urias neirosit a fost in "In the band". Riley si Romeo (da, da, asa il cheama pe tip; atat eu, cat si eroina am murit de ras cand am aflat...) au o poveste foarte frumoasa. Unele faze chiar m-au emotionat, si nu cred ca sunt usor impresionabila la capitolul "love story", pentru ca am citit destule. Momentele dintre ei au fost excelent construite, au fost pline de acel ceva care ma face sa ranjesc cand imi aduc aminte de ele si cel mai important, nu s-au lasat mult asteptate, dar nici nu au venit pe tava. De obicei, timing-ul asta poate fi reusit sau un dezastru. Ba eroina este prea disperata sa ii sara in brate, ba e incapatanata in mod prosteste si nu are un motiv real sa il refuze pe al nostru baiat. Insa aici, mi s-a parut ca totul decurge natural si foarte ok. Si inca o observatie: fara triunghi amoros! Slava Cerului, cred ca incepe sa se piarda moda asta. Era si timpul!
Lasand romance-ul la locul lui, sa trecem la povestea reala. Cum spuneam, m-a surprins in mod placut ca, fata de alte volume YA, unde protagonista se gandeste numai si numai la el si restul lumii dispare, undeva in neant, aici avem doza de realitate gata sa iti dea cu tigaia in cap, pentru a te trezi din vis. Sa fim seriosi! Da, poate dragostea te face sa plutesti pe un norisor si unicorni zburatori iti fac temele si muncesc pentru tine, insa mai devreme sau mai tarziu iti vei da seama ca nu e totul roz si pufos. Si asta am admirat la cartea lui Jean Haus. Este extrem de credibila, foarte realista si motivatiile lui Riley sunt perfect justificabile si logice. Nu, nu pot sa ma duc la colegiul ala pentru care am lucrat toata viata, pentru ca tin la familia mea, nu vreau sa imi las surioara mai mica balta si mama depresiva sa cada si mai tare decat a facut-o. Si cel mai important mi se pare ca "In the band" iti spune sa nu renunti la visele tale, dar nici la familie. Trebuie sa existe o cale de mijloc, dar nu o poti gasi daca nu faci ceva efort.
A, si ultima chestie: o iubesc pe eroina! E o zeita a tobelor si are un temperament foarte tare. De Romeo nu va mai spun, va las sa descoperiti singuri :P
Riley Middleton a renuntat la bursa pentru care a lucrat de cand s-a apucat de tobe pentru ca familia are nevoie de ea mai mult ca niciodata. Mama ei este o epava, din cauza divortului greu prin care a trecut si a problemelor financiare. Sora mai mica isi pierde copilaria. Colegiul cel nou este un cosmar pe langa cel la care trebuia sa mearga. Iar protagonista trebuie sa jongleze cu toate problemele si sa fie capul familiei. Singurul lucru carte o sustine este muzica. Si cand Riley are ocazia sa fie tobosarul unei formatii promitatoare, nimic nu o poate opri, nici macar tipul cu cea mai nasoala atitudine din lume.Chiar daca asta inseamna sa isi opreasca sentimentele tot mai puternice pentru baiatul diferit pe care il vede in el.
O recomand cu caldura, daca aveti ocazia sa o cititi, nu ezitati!
Titlu: In the band
Autor: Jean Haus
Nr. pagini: 301 (format ebook)



Gallagher Girls la un pret special+ United we spy (GG #6)

| | | 3 comentarii
O veste buna pentru cei care au ratat acesta serie senzationala! Editura Leda si Bravo au o surpriza pentru voi :)

Daca trecem la prietenii americani, avem si acolo o veste superba: volumul sase al seriei are un nume, o coperta si o descriere. Se pare ca "United we spy" are ca data de apartie ziua de 17 septembrie a anului curent. Va las mai jos detaliile :) Abia astept sa citesc acest final epic!

"Cammie Morgan has lost her father and her memory, but in the heart-pounding conclusion to the best-selling Gallagher Girls series, she finds her greatest mission yet. Cammie and her friends finally know why the terrorist organization called the Circle of Cavan has been hunting her. Now the spy girls and Zach must track down the Circle’s elite members to stop them before they implement a master plan that will change Cammie—and her country—forever."



Recenzie "Sub aceeasi stea" de John Green

vineri, 17 mai 2013

| | | 16 comentarii
What they said: "Îşi vor aminti oamenii de mine? Ce sens are viaţa mea? Ce vreau să las în urmă?

Deşi un medicament miraculos i-a prelungit viaţa, Hazel Grace Lancaster, în vârstă de 16 ani, are impresia că, de când se ştie, a fost „în fază terminală“.
Însă atunci când fermecătorul Augustus Waters, suferind şi el de aceeaşi boală cumplită, apare la întâlnirile unui grup de suport unde merge Hazel, povestea fetei va fi complet rescrisă.
Spirite înrudite, împărţind acelaşi farmec şi acelaşi simţ al umorului, Hazel şi Gus încep o cursă contra cronometru în care învaţă ce înseamnă să iubeşti."

What I say: ‘The fault, dear Brutus, is not in our stars / But in ourselves.”
Acest citat a dat numele uneia dintre cele mai emotionante, mai frumoase si mai heartbreaking carti pe care le-am citit in viata mea. Nu stiu daca a aparut inca la noi, eu am citit-o in engleza *pauza de cautat pe net...nu, nu a aparut inca*, dar cand o sa o vedeti pe rafturile librariilor, trebuie sa o puneti in cos! Nu puteti sa iesiti din magazin fara ea :)
Banuiesc ca ati auzit de cartea asta. Cam toata populatia cititoare o ridica in slavi si spun ca e buna de pus la raftul cu "nu o sa le uit niciodata". S-au spus multe despre "The fault in our stars" si despre autorul ei si chiar daca pana acum,  nu am mai vazut pe nimeni de prin Romania sa o fi citit (sau a mai citit-o? sa imi spuneti daca da, vreau sa fangirl-uiesc cu voi!), cred cea mai mare ingrijorare a mea este ca nu voi putea face o recenzie pe masura capodoperei de fata. E greu sa pui in cuvinte anumite sentimente. Unele nu au o definitie exacta, sunt doar acolo, in cosul pieptului, facute ghem (si mai zice lumea ca nu se stie unde e sufletul!) si nu se pot transpune in ceva atat de concret precum cuvantul. Si tocmai acest fapt imi ofera o portita, o carare pe care am sa o urmez in recenzia mea. Am sa incep cu felul in care John Green reuseste sa puna atatea senimente intr-un dreptunghi de hartie.
Cred ca daca as fi participat la concursul organizat de Libris, prin care ni se oferea sansa sa marturisim de ce citim, unul dintre motivele mele ar fi fost felul in care fiinta mea este inlocuita de vartejul de actiune si simtaminte pe care mi le imprumuta cartea. Pe parcursul lecturii, se formeaza un fel de conexiune intre cititor si carte, conexiune marcata printr-un fel de fir, ca si cel de la telefonul fix, spre exemplu, prin care se scurg toate acele roiuri de cuvinte si senzatii. Cel mai bine ne bucuram de acele volume care ne fac sa uitam cu totul de foame, sete, probleme si ne aspira printre litere, pentru a ne oferi ocazia unei noi vieti. O carte este o noua viata, un nou "eu", o noua poveste, o noua aventura, noi zambete, noi lacrimi, noi suflete, noi probleme, noi solutii, noi iubiri, noi dezamagiri, noi dureri. Despre "Sub aceeasi stea" pot sa spun cu mana pe inima ca este acel gen de carte. Genul care iti ofera tot ceea ce vrei si ce nu vrei la pachet, genul care te tine captiv intre pagini, chiar daca nu bubuie cu actiune, genul care te face sa plangi si sa razi singur, fara sa realizezi ca obrajii iti sunt umezi sau ca poti eclipsa soarele cu ranjetul tau pana la urechi, care iti ofera o noua perspectiva a vietii si care iti da senzatia ca o noua zi este o minune, pana la urma. In timp ce continuam sa inaintez cu lectura, mi-am dat seama ca pot clasifica prietenele noastre tacute in doua mari categorii: volumele care te fac sa fii constient ca sunt alcatuite din cuvinte si fraze, in care nu poti sa plonjezi cu atata usurinta pentru a te adanci prin lumea respectiva, si cele in care toate insiruirile alea de marimea unor furnici sunt doar o cortina, un preludiu pentru simfonia care te cuprinde.
"The fault in our stars" este dincolo de cuvinte. Trebuie simtita si nu citita. La un moment dat m-a surprins in timp ce citeam, si chiar am fost putintel socata de ce am realizat. Cum protagonista are cancer, numele bolii este foarte des intalnit. In cele mai multe cazuri, cand auzim despre acesta afectiune nu ne putem opri sentimentul de mila, pentru ca avem tendinta sa o categorizam drept un lucru grav, deseori fatal (ceea ce si este). Si eu am avut pe cineva in familie cu cancer, asa ca simpla lui pronuntie imi da fiori pe sira spinarii. Totusi, pe la jumatatea volumului mi-am dat seama ca protagonistii aruncau cu "cancer" in sus si in jos, de parca ar fi vorbit de o raceala si eu nu procesam chestia asta! Si atunci mi-am dat seama cum m-a manipulat autorul si cum a fost capabila o bucatica de hartie sa ma faca sa uit pana si de una dintre cele mai oribile intamplari din viata mea.
Si chiar daca mi-a placut enorm stilul de scriere, cel mai tare m-au impresionat tot personajele si replicile schimbate intre Hazel si Augustus. Nici nu stiu ce Dumnezeu sa mai spun, mi-ati putea usura treaba asta citind in saracie "Sub aceeasi stea"!. Poate ca va imaginati ca cei doi sunt afectati de boala, asa ca se tot gandesc la asta si nu simt ce simtim noi in mod normal, nu au grijile noastre, ma rog, sunt la polul opus. Nici ca va puteti insela mai tare. M-a marcat metoda folosita de Green. Tipul asta a reusit sa dea un aer de normalitate incredibil intregii situatii. Hazel e genul de fata sarcastica, cu glume cranky, dar care are un caracter in spate. Nu unul sensibil, sau unul slab, ci unul care ii permite sa fie moale cand trebuie si sa fie si  rezistenta cand are nevoie de asta. Si Augustus este destul de interesant de privit. Nu stiu, cei doi sunt o combinatie care te face sa razi continuu, dar sa si mori de plans in momentele mai blande si emotionante. Sunt un cuplu care te duce prin toate etapele, de la fericire deplina, la o deprimare totala. Un uragan de emotii, ce mai! Tragand linie la subcapitolul personaje, clar cel mai surprinzator lucru este mentalitatea celor doi, precum si comportamentul si trairile lor. Le-am adorat glumele, momentele sincere, frazele filozofice care par sa fie atat de nepotrivite unor tineri de varsta lor, intreaga metafora pe care o reprezinta cei doi... Sunt miezul cartii!
Si stiu ca o sa sune destul de cliseizat, daca nu cumva depasit, dar mesajul lucrarii de fata este absolut fabulos! Nici nu stiu alte carti care sa imi fi oferit o asemenea lectie de viata cum a facut-o "Sub aceeasi stea". Fara predici, fara morala, fara vorbe de duh, scriitura lui John Green iti ajunge in suflet si iti ofera o noua viziune.
Nu o sa va mai dau informatii suplimentare despre poveste cum fac in mod obisnuit, pentru ca partea de la What they said spune destul. Si oricum nu cred ca face diferenta. Daca ati citit ce am scris mai sus, nu aveti nevoie de altceva: fie v-am convins, fie nu.
Spun doar adevarul cand scriu ca nu am mai stat atat de mult la o recenzie in viata mea. De obicei, sunt capabila sa o fac in treizeci de minute, dar de data acesta stau de doua ore la taste. Cred ca e cea mai sincera lucrare a mea (nu ca in altele as fi mintit). Dar cred ca aici am pus cel mai mult suflet. Sper sa conteze :)

Titlu: Sub aceeasi stea
Titlu original: The fault in our star
Autor: John Green
Editura: Trei
Anul aparitiei: 2012
Site: http://johngreenbooks.com/

Permiteti-mi sa pun doua imagini cu citate :D

Recenzie The Elite (The Selection #2) de Kiera Cass

marți, 14 mai 2013

| | | 7 comentarii
What they said: "Thirty-five girls came to the palace to compete in the Selection. All but six have been sent home. And only one will get to marry Prince Maxon and be crowned princess of Illea.
America still isn’t sure where her heart lies. When she’s with Maxon, she’s swept up in their new and breathless romance, and can’t dream of being with anyone else. But whenever she sees Aspen standing guard around the palace, and is overcome with memories of the life they planned to share. With the group narrowed down to the Elite, the other girls are even more determined to win Maxon over—and time is running out for America to decide.
Just when America is sure she’s made her choice, a devastating loss makes her question everything again. And while she’s struggling to imagine her future, the violent rebels that are determined to overthrow the monarchy are growing stronger and their plans could destroy her chance at any kind of happy ending."
What I say: Cred ca asta este prima recenzie negativa pe care o sa o fac pe blog. Nu imi fac griji, am in plan sa o scriu si pe cea de la Requiem (Delirium #3), asa ca nu cred ca o sa duc lipsa, din pacate.
Inainte de toate, chiar trebuie sa pun intrebarea asta: "The Elite" cine esti si ce ai facut cu Kiera Cass si America? Pe cuvant, nu va mint cand spun ca am citit o carte care pare scrisa de un alt autor si care are in prin plan o alta protagonista. Sunt foarte, foarte dezamagita. Kiera, ai face bine ca "The One" sa fie exploziva, pentru ca altfel chiar o sa fiu suparata rau de tot pe tine.
Ceea ce a inceput cu un volum extrem de bine scris, care m-a facut sa mor de fericire la unele pagini si sa incep sa iau trilogia in considerare ca una dintre cele mai originale de prin zilele de azi, a continuat cu o nuvela superba, pe care am devorat-o mai rau ca si pe prajitura de Pasti (Maxon, esti un scump, pe bune...), a inceput sa prinda o viteza uriasa si ...a alunecat in jos. Chiar am niste asteptari uluitor de inalte de la "The One", pentru ca ar fi pacat de o asa idee promitatoare sa sfarseasca drept o amintire neplacuta. Insa, pana in 2014, trilogia Kierei Cass se opreste la stadiul de "Avantul Prabusirea".
V-am spus in recenzia primului volum ca autoarea a deschis o mica portita spre un plot ce avea potential, nu gluma. Si ce a facut cu ea in cartea de fata? A mai deschis-o un centimetru. Asteptam cu atata interes sa aflu despre rebeli si despre istoria Illeei... Volumul doi pur si simplu m-a plesnit peste fata. Na, daca astepti prea multe! *you are wicked, book!*
Sunt o persoana romantica, in general. Ma bucur atat de tare cand doua personaje reusesc sa isi dea seama ca povestea lor impreuna este posibila, incat chestia asta poate sa imi faca ziua luminoasa, chiar daca restul a fost ca naiba. Ador scenele dragute dintre ele si le astept cu sufletul la gura, sunt o bila de energie cand ceva bun se intapla, ma rog, ati prins ideea. Insa a fost mult prea mult chiar si pentru mine. Pe langa faptul ca romantismul nu a fost nici macar de calitate (o sa va spun mai jos de ce), in unele scene a fost atata siropism incat nu am putut inghiti. Eu, marea amatoare de dulcegarii fictionale, am spus pas la scenele alea, am inchis kindle-ul si m-am dus sa beau o Cola. Dupa ce mi-am limpezit putin mintea de toate gretoseniile, am revenit si am incercat sa trec peste, cu gandul ca "las' ca vezi tu cum te macelaresc in recenzie".
Am pornit chiar cu dreptul cu cartea asta. Nu m-am lasat influentata de alte pareri si am spus cu voce tare ca nu poate fi dracu' atat de negru pe cat se spune. Si trebuie sa recunosc ca au fost unele parti care mi-au placut foarte mult. Nu o sa le neg si o sa le pun in evidenta, pentru ca merita. Ca de pilda, personajele secundare: cameristele Americii au fost preferatele mele. Atata devotament si atata iubire nu cred ca am  mai intalnit. Chiar mi-au placut fetele astea, inca de cand le-am intalnit pentru prima data. Sau Marlee. O, Doamne, am iubit-o pe Marlee! Chiar eram curioasa de secretul ei si aveam o banuiala care mi-a fost confirmata, dar asta nu mi-a schimbat cu nimic parerea despre ea. Tot respectul pentru ce a facut si chiar pot  sa spun ca sunt foarte fericita pentru ea. Povestea ei a fost cea mai incantatoare parte si m-a tinut putin in cumpana, pentru ca nu stiam cum o sa se finalizeze.
Mai stiti cand am spus cat de mult imi place caracterul Americii? Chiar o admiram, pentru ca nu se lasa impresionata cu una, cu doua de toate farmecele palatului si nici nu se transforma intr-o concurenta setata numai sa castige. In volumul doi este cu totul si cu totul alta protagonista. Mi se pare ca a uitat de unde vine, ca a uitat de toate problemele pe care le avea si ca singurul ei gand e "Maxon sau Aspen?" Si nici nu m-ar fi enervat atat de rau, daca nu facea ce a facut la sfarsitul volumului. Ok, ai vrut sa faci aia, ai muncit si era chiar o idee buna, desi cam revolutionara. Insa felul in care a pus-o in practica si modul in care a acceptat atat de usor ca a facut o prostie (desi nu era), mi-a calcat efectiv si ultimul dram de afectiune pentru ea. Si ceea ce a facut Maxon mi se pare perfect normal. Chiar a primit ce merita!
Nu o sa mai spun ca intregul volum este un bla-bla plictisitor despre cum protagonista nu e instare sa se decida daca il vrea pe Maxon sau pe Aspen si daca e capabila sa isi asume rolul de conducatoare sau ba.  Numai umplutura.
In "The Elite", America trebuie sa ia o decizie. Inima ei este pierduta intre Maxon, printul fermecator care ii ofera sansa unui nou viitor si inima lui si Aspen, persoana legata de trecutul ei, de a carui iubire simpla este sigura. Ramasa intre ultimele sase concurente, protagonista trebuie sa aleaga pe drum mai merge, pentru a se pregati. Si atmosfera devine tot mai tensionata, odata cu atacurile tot mai dese ale fortelor rebele.
Titlu: The Elite
Autor: Kiera Cass
Nr. pagini: 323
Editura: Harper Teen
Din aceeasi serie:

  • The Selection (vol. 1)
  • The Prince (vol. 0.5)
  • The One (vol. 3)- coming soon



Recenzie Pooka in My Pantry (A Monster Haven Story #2) de R. L. Naquin

duminică, 12 mai 2013

| | | 8 comentarii
What they said: "Zoey Donovan—empath, wedding planner, go-to girl for monsters with personal problems—has been marked twice for pickup by Death. On both occasions, Riley the smoking-hot reaper has refused to follow through. For his breach of protocol, Riley is now on probation. For her refusal to die on schedule, Zoey's right to live is challenged. She will have to undergo a life-or-death trial, but she won't know when or where it will happen…
Staying alive might not be so difficult if the Leprechaun Mafia hadn't strolled into town. Now every business owner with the slightest connection to the supernatural community is being threatened with the most appalling bad luck if they don't pay up. Mirrors are smashed, bodies are dropping, and Zoey's still got clients waiting for fabric samples.
With a little luck, she might be able to save everyone and still have time for a second attempt at a decent first date with her favorite reaper."

What I say: Ar fi trebuit ca acum sa apara aici recenzia de la nuvela, "Ill- Concieved Magic", dar nu prea stiu ce sa spun (cu exceptia cuvintelor "awesooome!" si "de ce atat de scurta?!" dada, stiu ca e o nuvela). Cred ca o sa o pun candva si pe ea, dar momentan explodez daca nu va spun cat de superb si de amuzant a fost volumul doi din seria "A Monster Haven Story".
Probabil ca, atunci cand cineva spune ca e haituit de Mafia Spiridusilor, nu te astepti ca respectiva persoana sa fie intreaga la cap. Si nu cred ca o carte normala ar fi luata in serios de public cu o asemenea intriga. Dar nu uitati ca "Pooka in My Pantry" este oricum, numai normala nu. Si cum stiam la ce sa ma astept de la Naquin cand am inceput volumul, eram constienta ca o sa ador fiecare cuvintel si ca o sa fie cea mai superba poveste cu Mafia Spiridusilor din cate s-au scris. Nu m-am inselat nici macar o secunda!
Mi-a placut atat de mult! Sa fie persoanjele, sau intriga, sau Maurice, sau finalul, sau umorul? Nu stiu, dar este foarte clar ca aceasta carte a propulsat seria pe primul loc in topul preferintelor mele (Dispozitive Infernale a fost mutata la rangul de "epica", asa ca nu se mai ia in considerare).Habar nu am ce as putea sa scriu, dar sa nu repet ceea ce am scris si la "Monster in My Closet", pentru ca m-am bucurat de volumul asta la fel de tare, daca nu chiar si mai tare :)
O iubesc atat de tare pe protagonista! In "Pooka in My Pantry", Zoey s-a depasit pe sine. Desi are probleme cu Mafia, cu o creatura originara din Irlanda numita "pooka" (exista traducere la noi?), ajutorul ei si persoanjul meu preferat pleaca pentru o perioada (Maurice, sa nu mai fac asta!!!) si intalnirile ei se soldeaza cu cel putin o victima, fata asta reuseste sa ramana la fel de haioasa, de aiurita si de buna la inima. Cred ca, pana acum, Zoey este protagonista mea preferata. Eroinele kick- ass au decazut ;)
Daca tot suntem la capitolul personaje, nu ma pot abtine si trebuie sa va spun cat de superb sunt construite si cele secundare. Nu am absolut nici cea mai mica indoiala ca ador pana si personajele negative. Bine, a fost imposibil ca spiridusii aia nenorociti sa nu te calce pe nervi, dar pur si simplu nu ma pot opri sa nu admir cat de perfect a reusit autoarea sa conceapa fiecare caracter. Pana si Milo (defapt, mai ales Milo) te sensibilizeaza enorm si este imposibil sa nu te atasezi de fiecare personaj din "A Monster Haven Story".
Un alt lucru pe care l-am remarcat este starea de bine pe care ti-o induce lectura. Povestea, protagonista si plotul cartii creeaza un fel de combinatie letala care te forteaza sa te transformi intr-o bila uriasa de fericire. Datorita acestei stari, cartea reuseste sa fie mult mai bine primita, iar paginile curg una dupa alta si nu iti dai seama cat de bine te-ai distrat decat la final. Imi place cand un scriitor reuseste sa ma faca sa uit de lume si imi aduce un zambet pe fata, pentru ca, se recunoastem, uneori preferam lectura tocmai pentru a ne ascunde de realitate. In timp ce ma bucuram de "Pooka in My Pantry" pot sa spun, cu mana pe inima, ca am uitat de tot si de toate si m-am regasit in pielea lui Zoey, incercand sa inteleg treaba cu norocul si ghinionul.
Spre deosebire de alte serii, unde umorul se pierde pe masura ce atmosfera devine mai tensionata si actiunea incepe sa ajunga la punctul culminant, am remarcat faptul ca Naquin a pastrat un ton detasat, chiar daca a reusit sa creeze atmosfera necesara, si nu a uitat nici de doza de amuzament, o parte importanta in cazul nostru. Si, daca tot am adus vorba, apreciez foarte mult noua intriga. Faptul ca, pe langa situatiile dificile in care intra Zoey, a fost introdus un alt plot, care promite si mai multa actiune in urmatoarele volume, m-a facut sa fiu si mai incantata si entuziasmata, asa ca acum nu prea mai am rabdare. Mult mai este pana la volumul trei (care, by the way, se numeste Fairies in My Fireplace...)! Desi nu m-am plans de primul volum, pentru ca neczaurile protagonistei au fost destule la momentul respectiv, chiar ma bucura faptul ca Naquin si-a dat seama ca trebuie sa apara o situatie dificila mult mai consitenta. O, si inca ce mai situatie!
Si mai spun un lucru, apoi va las cu un scurt "rezumat" (inca ma mir ca puteti citi toate prostiile care le indrug eu aici :) multumesc, suneti cei mai tari!). Draga Naquin, te iubesc pentru felul in care impletesti miturile unor creaturi cu o poveste personala, care adauga mai mult farmec si mai multa magie. Mi se pare absolut fermecator (si la propriu si la figurat) si ai tot respectul meu pentru doza de originalitate cu care ai injectat seria ta. Desi sunt 99% sigura ca nu vei citi chestia asta, sa stii ca ai un fan urias in Romania (ba cred ca doi, o numaram si pe Rox).
Asadar, in cel de-al doilea volum, Zoey Donovan nu a scapat sub nicio forma de necazuri. Ba din contra, e ca un magnet pentru probleme, gata sa isi foloseasca super puterea pentru a ajuta orice monstrulet aflat la ananghie. Insa cine o scapa pe eroina de propiile ei incercari? Pentru ca, desi a reusit sa salveze o persoana importanta din viata ei, Zoey a incalcat niste legi importante si a stricat un echilibru. Chiar si asa, protagonista nu merita sa fie trecuta in perioada de testare, obligata sa isi salveze pielea din tot soiul de probe, sa fie lasata singura in casa cu cea mai detestabila creatura din lume, care are o repulsie stanjenitoare fata de pantaloni, sa isi piarda pentru o perioada bucatarul si cel mai bun prieten supranatural, sa fie santajata de Mafia Spiridusilor si sa fie obligata sa rezolve ecuatii cu norocul si ghinionul... Reuseste Zoey sa jongleze cu toate? Ei, mi-e teama ca pentru a afla raspunsul, trebuie sa cititi cartea. Credeti-ma, o sa adorati fiecare pagina! Nu trebuie sa ratati aceasta aventura!
Titlu: Pooka in My Pantry
Autor: R.L. Naquin
Nr. pagini: 236 
Editura: Carina Press
Din aceeasi serie:
  • Monster in My Closet (vol.1)
  • Ill- Concieved Magic (vol.1,5)
  • Fairies in My Fireplace (vol.3)- coming soon
  • Golem in My Glovebox (vol.4)- coming soon
  • Demon in My Driveway (vol.5)- coming soon
  • Phoenix in My Fortune (vol.6)- coming soon


Spechless...

vineri, 10 mai 2013

| | | 3 comentarii
O sa incerc sa vin azi cu recenzia de la "Pooka in My Pantry"... daca reusesc sa mai leg cuvinte!

Recenzie The Selection (The Selection #1) de Kiera Cass

luni, 6 mai 2013

| | | 8 comentarii
What I say: "For thirty-five girls, the Selection is the chance of a lifetime. The opportunity to escape the life laid out for them since birth. To be swept up in a world of glittering gowns and priceless jewels. To live in a palace and compete for the heart of gorgeous Prince Maxon.
But for America Singer, being Selected is a nightmare. It means turning her back on her secret love with Aspen, who is a caste below her. Leaving her home to enter a fierce competition for a crown she doesn't want. Living in a palace that is constantly threatened by violent rebel attacks.
Then America meets Prince Maxon. Gradually, she starts to question all the plans she's made for herself--and realizes that the life she's always dreamed of may not compare to a future she never imagined."

What I say: Inainte de toate, cred ca stie toata lumea ca aceasta carte va aparea la editura Leda, probail in cursul acestui an, pentru ca traducatorul a predat-o deja :) Va recomand cu caldura sa o cititi, pentru ca altfel riscati sa pierdeti o lectura foarte frumoasa!
Trebuie sa recunosc ca, atunci cand am citit pentru prima data despre "The Selection", am fost putin reticenta, pentru ca aveam unele banuieli conform carora cartea va aduce putin cu un show ieftin difuzat si la noi in Romania (despre Burlacul este vorba). Ma asteptam ca fetele sa inceapa sa isi joace feste reciproc, iar atmosfera sa fie una tensionata, incarcata de ura. Asa ca nu am fost extrem de nerabdatoare sa incep lectura.
Totusi, gasindu-ma la bunica, cu o zi insorita inainte si fara planuri, am dat o raita prin kindle, ca sa vad ce ma asteapta dupa ce se termina scoala. Si nu stiu de ce, dar m-am oprit la cartea de fata. O fi fost coperta vinovata, sau faptul ca tot internetul vuieste cu recenzii pentru volumul doi, nu stiu, dar m-am trezit ca incep sa o citesc.
Primul lucru care mi-a sarit in ochi si de care am fost destul de incantata este modul in care s-a realizat impartirea societatii distopice. Mi s-a parut destul de ingenioasa mentalitatea autoarei si consider ca s-a remarcat destul de bine prin acesta idee in peisajul tot mai iubit al cartilor post- apocaliptice. Illea, tara in care se desfasoara actiunea, este divizata in 8 caste: prima, din care face parte familia regala si clerul, a doua, din care fac parte celebritatile, politicienii si cei care asigura paza tarii, a treia unde putem gasi profesori, oameni de stiinta, doctori, a patra cu detinatori de fabrici, ferme si alte intreprinderi, cinci, casta de unde provine America si unde sunt toti artistii, sase, din care fac parte secretarele, bucatarii, soferii, sapte, un compartiment al oamenilor care fac munca fizica, precum constructorii si opt, casta oamenilor fara case, slujba si mancare. Pe langa acestea, fiind o tara destul de noua, Illea este supusa unor atacuri teroriste din partea unor grupuri rebele, iar relatia cu alte tari nu este nici ea imbucuratoare. Un alt lucru care m-a surprins a fost ca populatia este constienta de situatia in care se afla. In majoritatea distopiilor pe care le-am citit, conducerea ascunde destul de mult lucruri.
Apoi a venit si surpriza, care m-a convins ca nu trebuie sa ma iau mereu dupa rezumatul de pe spatele cartii. Desi exista si fete care ar face orice pentru a castiga coroana, regulamentul competitiei prevede ca niciuna dintre concurente nu trebuie sa agreseze fizic sau psihic o alta concurenta. Si, desi ma asteptam ca unele tinere sa nu respecte aceasta clauza, a fost mai mult decat placut sa descopar ca eroina se imprieteneste cu cateva fete si ca exista un fel de solidaritate intre ele. Si de aici, a inceput sa ma incante tot mai tare "The selection", asa ca nu mare mi-a fost mirarea cand m-am gasit uitandu-ma la ultima pagina, dupa cinci-sase ore de lectura.
Eroina a fost superba! Nu numai ca avea un temperament care mi-a permis sa rad la anumite faze, dar nu m-am putut abtine sa nu observ ce a vrut sa transmita autoarea cu ajutorul Americii. Nu te schimba pentru nimeni si nimic, fi mereu tu insuti, pentru ca de multe ori, asa este cel mai bine! Plus ca modul in care actiona mi s-a parut natural, firesc, un lucru destul de rar intalnit. In majoritatea cazurilor, dam de protagoniste care repeta greseli stupide, chiar daca stiu care sunt consecintele, eroine prea imature, etc. Insa comportamentul personajului principal mi s-a parut demn de lauda.
Si alte personaje secundare au fost incantatoare, construite cu mult atentie. Mi s-a parut extrem de usor sa decid daca iubesc/detest persoana respectiva. In legatura cu triunghiul amoros, cu siguranta il prefer pe Maxon, chiar daca nu gasesc foarte multe motive sa ii intorc fata lui Aspen.
Un alt punct forte al cartii a fost portita pe care o deschide Cass, si care, sper eu, va duce la o intriga mult mai consistenta in urmatoarele volume. Fortele rebele si istoria Illeei sunt doua elemente care sper ca vor fi puse in lumina mult mai mult, pentru ca am senzatia ca si in cazul acestei distopii, unele lucruri sunt ascunse. Abia astept sa deslusesc misterul :)
Asadar, ne aflam pe taramul unei tari recent infintate. America Singer si familia ei fac parte din casta cinci. Desi nu duc o viata prea usoara, eroina si membrii Singer sunt fericiti si au un trai linistit. Asta pana in ziua in care o scrisoare ajunge in posta. Fiind eligibila, America este invitata sa participe la o competitie nationala, in urma careia poate deveni printesa tarii si sotia printului Maxon. Insa protagonista are o piedica, fiind deja indragostita de un baiat dintr-o casta inferioara. Nicio coroana sau un mostenitor incantator nu pot sa spulbere visul ei de a se casatori cu Aspen. Si totusi, o intorsatura neasteptata o propulseaza pe America intre cele 35 de concurente. Astfel, fata se gaseste intr-o viata pe care nu si-a imaginat ca o poate trai. Dar daca e posibil?
Sper sa incercati "The Selection". Este una dintre cartile care chiar m-au surprins intr-un mod placut si care merita un loc special in biblioteca. Spor!

Titlu: The Selection
Autor: Kiera Cass
Nr. pagini: 327
Editura: Harper Teens
Din aceeasi serie:
  • The Prince (vol. 0,5)
  • The Elite (vol. 2)
  • The One (vol. 3)- coming soon (2014)

Paste fericit!

sâmbătă, 4 mai 2013

| | | 6 comentarii
O sa fiu plecata pana luni la bunica mea, asa ca va spun inca de acum Paste fericit! Sper sa aveti o sarbatoare cat mai luminata, alaturi de cei dragi!

London trip- pozeee :)

joi, 2 mai 2013

| | | 10 comentarii
Intr-un final glorios, am reusit si eu sa descarc pozele :) Scuze pentru intarzierea asta enorma. So, be ready, the photos are coming! Inca un lucru: nu va asteptati la poze cu mine. Nu am facebook, oameni buni, deci nu o sa pun poze cu mine pe blog. Poate una, ca sa stiti si voi cum arata obsedata din spatele calculatorului :)
Asta este Tamisa, chiar langa London Bridge. L-am cautat eu pe Will Herondale, dar nu era pe acolo :(

Clasicul autobuz rosu :)

In apropiere de Catedrala Sfantul Paul, cu Tamisa ca prietena fidela...
Celebrul London Eye
Elizabeth Tower, pe care toti il stiti drept Big Ben :)

Un alt lucru definitoriu pentru capitala Angliei
Westminster Abbey, unde nu am putut intra, din pacate :(
Intrarea la National History Museum, muzeul meu preferat!
Apollo Victoria Theatre, unde am fost la cel mai tare musical, Wicked :D
Cred ca locul asta nu are nevoie de introducere...
Si, dupa cum am promis, o poza cu noi :) Adina e cea cu fularul albastru, eu sunt cu geaca groasa (nici nu stiti ce ger era in Lonra...) si chiar in prim plan o avem pe Andreea ;) Acolo eram in drum spre Hogwarts!
Ca un fan adevarat, mi-am luat o bagheta (pe care o sa o pozez cu cartile din luna aprilie) si bomboane cu gusturi ciudate. Jur ca am prins una cu gust de vierme de pamant, puah!
Pai, cam asta a fost :) Daca aveti ocazia, vizitati Londra! E cel mai frumos oras din lume!



Lene de 1 mai sau post tocana

miercuri, 1 mai 2013

| | | 8 comentarii
Moleseala. Caldura. Lene. Curatenie de Paste. Cam asta este ziua de 1 mai pentru mai tot romanul. As zice ca a mai iesit omul la un mic sau la o bere, dar cum e post, sper ca intampinam sarbatoarea care vine cu ceva mai mult respect. Am o senzatie ciudata, nici macar cititul nu ma atrage. Dar parca imi era dor sa scriu pe blog si nu am inspiratie de o recenzie (lista mea gigantica si caietul de recenzii o sa mai astepte), e timpul pentru un random post. Postul tocana, mai pe romaneste. Hai sa va vad, aveti rabdare sa-l cititi?
Ati auzit de Safetysuit? Pai, sunt o trupa destul de misto, dar au o melodie care chiar te face sa te topesti. Ascultati versurile, sunt foarte dulci!
O alta melodie care m-a impresionat rau de tot si vreau sa o punem cand terminam liceul este cea a trupei Kodaline numita High Hopes. O tot da pe MTV Rocks, si cum, in ultimul timp am tot ascultat postul ala, m-am indragostit de vocea solistului. Si videoclipul este foarte frumos.
Si daca tot am intrat in folder-ul cu melodiile triste, cei de la The Pretty Reckless au o melodie superba, chiar daca nu are multe versuri...
Aaaa, si sa nu cumva sa uit sa va arat cel mai talentat chitarist :) L-am gasit acum trei luni, din intamplare si de atunci ii ascult in fiecare zi melodiile- ma rog, semi-cover-urile... Nu uitati sa dati un ochi peste celalalte videoclipuri, are si cu Harry Potter, Game of Thrones, Lord of the rings si chiar cu o melodie romaneasca :))

Daca vreti sa vorbim de carti, va spun ca trebuie sa termin volumul doi din "A Monster Haven Story" si apoi nu mai citesc nimic, pentru ca am sase teze. Deci, sa nu va aud ca va plangeti: eu dau teza din romana, mate, engleza, biologie la nivel de facultate, chimie si fizica. Happy me :|
Dar voi? Aveti ceva carti pentru mini-vacanta? Sau ceva planuri?
Diriga a venita marti cu o carte (SERIOS, marti am facut ore pe bune si am dat si doua teste!) care mi s-a parut interesanta la prima citire. Este vorba de "Rugaciunea broastei" de Anthony de Mello. E un soi de culegere de povestioare cu talc. Ne-au fost citite cateva astfel de scurte "fabule" si chiar mi-a placut stilul autorului (plus ca invataturile sunt foarte misto, una dintre ele era ceva de genul: "relaxeaza-te, Universul nu este constient de tine!"). Deci, stie cineva ceva de acesta carticica? Daca nu, dati o cautare si vedeti cateva recenzii. Eu sper ca am sa reusesc sa fac rost de ea, mai ales cu reducerile astea (desi ar terbui sa o iau mai incet, luna asta mi-am cumparat 24 de carti...). Chiar imi place coperta, cu toate ca nu stiu ce este cu titlul. Puteti profita de reducerea de pe Libris si sa o comandati la un pret super de 17 lei :) Dati click pe link-ul urmator: http://www.libris.ro/dezv-spirituala/rugaciunea-broastei-vol-1---anthony-de-mello-MIX973-8471-11-7--c9241--p361118.html
Din moment ce este un post cu "di-tati", am voie sa sar de la un subiec la altul, nu? Okeeey, atunci trebuie sa va spun de manga-urile astea geniale si de anime-ul asta superb, de care m-am molipsit de la o colega si de la prietena ei (binecuvantate fiti, Lucia si Teo, o sa ajungeti in Rai!). Probabil ca multi dintre voi il stiu, sau poate ati auzit in trecere de "Nana", dar eu am sa va vorbesc despre asta pentru ca ma obsedeaza si vreau sa scriu si pentru ca am o stare nasoala care isi cere dreptul la exprimare. Sooo, let me talk about Nana :) (happy fangirling about Ren!)
Nana spune povestea a doua fete cu acelasi nume, care se muta in Tokyo pentru a incepe o noua viata. Nana Osaki este o cantareata de muzica punk-rock care vine spre acel oras cu convingerea ca va putea dezvolta o carierta din pasiunea sa si ca va aduce trupa "Black Stone" pe culmi inalte. Nana Komatsu fuge de orasul ei natal pentru a lasa in urma trecutul incarcat de relatii dezastruoase si pentru a deveni independenta. Si totusi, destinul le aduce impreuna pe aceste doua fete, care vor deveni curand cele mai bune prietene. Insa chiar daca lucrurile merg bine pentru o perioada, viata nu poate fi mereu roz. Iar cele doua Nana trebuie sa se descurce cum pot mai bine, fara sa isi puna in pericol prietenia.
Nici nu stiti care de superb poate fi anime-ul si cat de extraordinare sunt manga-urile! Va rog mult de tot, daca nu v-ati apucat inca, incercati-le! Iar cei care ati vazut/citit, astept sa vorbiti cu mine :) Ajutati o saraca obsedata :) (puppy eyes)
Aici e un link pentru manga *se citesc cu spatele*: http://www.mangashop.ro/cauta.html&search=nana
Nu stiu cum fac, dar o sa strang bani si imi cumpar seria asta! E brilianta.
Anime-ul il gasiti foarte usor, dati o cautare rapida si o sa vedeti.
Pai, cred ca am cam terminat. Maine, daca am timp si chef, o sa postez inca o recenzie. Sa aveti o luna cat mai buna, dragilor!