Recenzie "Camera" de Emma Donoghue

joi, 24 aprilie 2014

| | | 3 comentarii
What they said: "Pentru Jack, un băieţel în vârstă de cinci ani, Camera înseamnă lumea. Acolo s-a născut şi a crescut; împreună cu mama lui, acolo se joacă, citeşte şi învaţă lucruri despre viaţă. Noaptea, mama îl închide cu grijă în dulap, unde trebuie să doarmă când vine Batrânul Nick în vizită. 
Pentru Jack, Camera înseamnă acasă, dar pentru mama lui e închisoarea în care Batrânul Nick a ţinut-o captivă timp de şapte ani.
Prin determinare, ingeniozitate şi o dragoste uriaşă, mama a creat o viaţă pentru Jack. Dar ştie că nu e de ajuns... nici pentru Jack, nici pentru ea însăşi. Aşa că pune la cale un plan de evadare, crezând în curajul fiului ei şi în noroc. Însă nu înţelege cât de puţin pregătită este în realitate pentru ca planul să reuşească. 
Narată în întregime în limbajul plastic şi savuros al lui Jack, băieţelul de cinci ani, Camera este o poveste despre curaj şi despre legătura profundă dintre părinte şi copil."

What I say: Dupa ce am auzit atat de multe lucruri despre aceasta carte, am simtit ca a vent timpul sa pun si eu mana pe ea. Si de aceasta data trebuie sa multumesc echipei Libris, care a facut posibila aparitia acestei recenzii. Dupa cum bine stiti, Libris este o librarie online unde puteti gasi o gama foarte variata de carti online, atat in limba romana cat si in limba engleza. Pentru a fi la curent cu promotiile si volumele care isi fac aparitia pe piata de carte, va invit sa le accesati site-ul :) Cu siguranta veti gasi acolo viitoarea voastra lectura!
Dupa cum spuneam, am auzit foarte multe lucruri despre "Camera" Emmei Donoghue. Am citit extrem de multe recenzii, atat pozitive cat si negative si pare sa fie o carte pe care a citit-o toata blogosfera. Se intampla uneori, la anumite intervale de timp, ca toata lumea sa citeasca in acelasi timp un anumit volum si parca se produce o explozie uriasa. Peste tot unde te duci dai cu ochii de respectiva lectura. Si asa se intampla si cu volumul de debut al autoarei irlandeze: fie ca era vorba de biblioteca scolii, de librarii, de bloguri de carte pe care le frecventez, ma urmarea peste tot. Si intr-un final am spus "de ce nu?"
Subiectul este destul de cunoscut: "Camera" spune povestea unui baietel in varsta de cinci ani pe nume Jack care a trait toata viata lui impreuna cu mama sa intr-o singura incapere. Acel spatiu este tot ce stie el, locul in care s-a nascut, a crescut, a facut primii pasi si invata lucruri noi alaturi de mama. Totul are locul sau in acest mic univers limitat, totul este masurat si cunoscut, nimic nu pleaca sau se schimba vreodata. Pentru micutul nostru protagonist, nu exista nimic inafara camerei. Insa mama lui stie ca dincolo de usa sigilata de Batranul Nick se intinde o intraga lume, care i-a fost rapita acum sapte ani. Si cu cat baietelul ei creste mai mult, cu atat mai mult isi doreste sa iasa din inchisoarea improvizata a rapitorului ei pentru a-si recapata libertatea. 
Povestea incepe chiar in ziua in care Jack implineste cinci ani, fiindu-ne prezentata viata celor doi si rutina pe care au construit-o pentru a supravietui. Astfel, cititorul este introdus treptat in mediul incaperii, care pare un univers paralel, in care fiecare obiect este personificat si unii termeni folositi de narator sunt destul de vagi. Asadar, timp de 50 de pagini suntem familiarizati cu cadrul deosebit creat de Emma Donoghue. 
La inceput nu pot sa spun ca am avut dificultati de adaptare, intrucat m-am obisnuit destul de repede cu intreaga poveste si am inceput sa imi dau seama tot mai repede despre ce este vorba. Totusi, unii dintre cititori ar putea gasi dificila aceastra "intrare" si ar putea fi speriati. Nu va descurajati! Dupa ce treceti de prima parte a volumului, totul se va clarifica.
Pe de alta parte, daca am fost capabila sa intru in atmosfera si sa imi construiesc un anumit "schelet suport" inca din primele cateva zeci de pagini, nu am reusit sa fac un lucru destul de important: sa ma familiarizez cu naratorul. Nu mi se intampla decat foarte rar sa nu pot gasi punti de legatura care sa formeze conexiunea dintre cititor si personaj, insa din pacate cartea de fata a fost o provocare pentru mine datorita stilului de naratiune. Stiu ca puteti invoca faptul ca, in cazul de fata, rolul vocii narative este asumat de un baietel de sase ani, insa problema nu a fost aceasta. Desi am inteles in totalitate situatia dificila in care se aflau personajele principale, precum si gravitatea intregului fapt, nu am putut sub nicio forma sa accept mentalitatea pustiului. 
Realizez ca autoarea a facut o treaba excelenta si merita toate laudele din lume pentru felul in care a reusit sa intre in pielea personajului atat de bine. Pana la urma, cati ar fi capabili sa ia asupra lor o voce atat de dificila precum cea a lui Jack, un simplu copil inocent care descopera lumea abia la cinci ani, dupa ce toata viata sa a crezut ca nu exista nimic inafara de mama sa si Camera? Era imposibil ca modul de gandire sa fie la fel cu cel al unui baietel normal. Traumele prin care a trecut, precum si cantitatea uriasa de informatii pe care trebuie sa o asimileze si care apare din senin peste noapte... este coplesitor pana si pentru cel care se gandeste, ca sa nu mai vorbim de Emma, care a trebuit sa se muleze exact pe mentalitatea si limbajul lui. Mi se pare ceva extraordinar si nu pot sa nu admir efortul. Este ceva demn de toata stima si de aceea pot sa spun cu mana pe inima ca da, Donoghue este un autor talentat si incredibil de bun.
Dar, dupa cum bine stiti, fiecare cititor are propriul lui stil, propria lui perceptie. Si acest lucru se vede si in cazul meu. Pentru mine a fost extrem de greu sa duc cartea la sfarsit. Nu ma puteam mula pe stilul de naratiune, nu puteam sa intru in pielea lui Jack si sa traiesc cartea asa cum ar fi trebuit. Am mai spus in cadrul unei alte recenzii ca pentru mine exista doua tipuri de carti: cele in care nu pot trece de litere si constientizez ca sunt doar eu si o carte si cele in care uit ca realitatea exista si sunt cu totul aspirata, trecand de partea "fizica" a volumului. Din pacate, "Camera" a intrat in a doua categorie. Dar, dupa cum spuneam, totul depinde de lector. Poate ca eu nu am reusit sa constientizez pe deplin efectele intregii situatii asupra lui Jack, dar mama, spre exemplu, a devorat-o pur si simplu in doua zile si a adorat fiecare parte din ea. 
Cu toate ca acest aspect a diminuat considerabil placerea lecturii, nu pot sa spun ca nu au fost momente in care am adimirat cu adevarat scriitura de fata. Incepand cu cel mai evident element, povestea, care musteste de originalitate si are o intriga incredibila si continuand cu modul prin care irlandeza gaseste cheia fiecarui moment dificil, "Camera" este cu certitudine un volum care merita sa isi gaseasca locul in biblioteca voastra. Mi se pare un lucru extrem de complex modul in care se exploreaza toate fatadele problemei, totul fiind disecat si solutionat intr-un mod foarte logic, dar nu neaparat previzibil. Totusi, accentul cade, in mare parte, cum este si normal, pe partea psihica si nu pe actiune. Desi da, avem si destula actiune.
Tragand linie, cred ca cuvantul care descrie cel mai bine volumul de fata este "controversat". De la subiectul pe care si-l propune sa il exploreze pana la sentimentele confuze pe care le induce, "Camera" este o lectura inedita, care nu seamana cu nimic din ce ati citit pana acum. Si eu sunt destul de nelamurita in legatura cu toata treaba: unele aspecte m-au impresionat si socat profund, altele m-au lasat destul de rece. Este un puzzle, a carui imagine creata depinde de fiecare persoana. Asa ca va sfatuiesc cu draga inima sa o incercati! Sunt extrem de curioasa despre gandurile voastre!

Titlu: Camera
Titlu original: Room
Autor: Emma Donoghue
Anul aparitiei: 2010
Editura: Trei





Paste fericit! :)

sâmbătă, 19 aprilie 2014

| | | 4 comentarii
Pentru ca indata ma duc si eu la Inviere am sa fiu scurta si la obiect cu urarea. Va doresc sa aveti un Paste cat mai frumos si mai linistit, alaturi de toti cei dragi! E o sarbatoare superba, asa ca bucurati-va de ea cat mai mult cu putinta. Incercati sa lasati aerul asta festiv sa va cuprinda; e ceva magic in fiecare moment :)
Ne revedem luni cel mai probabil, din nou la munca :D Hristos a inviat!

Cartile secolului XX- tag :)

vineri, 18 aprilie 2014

| | | 7 comentarii
Pentru aceasta leapsa- sau tag, numiti-o cum vreti voi- trebuie sa ii multumesc lui Iri, care a fost din nou foarte atenta si mi-a pasat-o si mie. Multumesc mult! :)
Tag-ul e foarte misto: pe langa faptul ca reusesti sa iti mai imbunatatesti cultura, mai dai si peste niste carti care iti fac cu ochiul. Dar sa lasam vorba si sa ne apucam de treaba...
Tot ce trebuie sa faceti este sa atribuiti fiecarei decade cate o carte, pe care ati citit-o sau care este pe lista voastra de TBR. Am sa pun si niste link-uri la titluri, pentru ca preturile sunt super avantajoase in perioada asta si poate va tenteaza ceva :)

1. 1900-1909: A little princess/Mica printesa de Frances Hodgson Burnett, una dintre cartile copilariei mele. Daca nu stiati, s-a facut si un film foarte frumos (dar care schimba finalul) dupa volumul de fata. Autoarea de origine britanica a mai scris un alt clasic, care se numara de asemenea printre favoritele mele: The secret garden/ Gradina tainuita.

2. 1910-1919: The rosary/ Mataniile de Florence Barclay. Una dintre cartile favorite ale buncii mele, pe care am citit-o si eu acum vreo doi ani. Are o poveste draguta, asemanatoare cu Jane Eyre (chiar daca nu egaleaza clasicul).

3. 1020-1929: Murder on the links/ Crima pe terenul de golf de Agatha Christie, al doilea volum din seria celebrului detectiv Poirot. I-am facut recenzie undeva prin vara anului trecut.

4. 1930-1939:  The hobbit/ Hobbitul de J.R.R. Tolken. Aici am avut mai multe optiuni, dar cum mi-e foarte draga lumea creata de englez, am ales-o pe asta. Totusi, trebuie sa spun ca tot aici se inscriu si "Pe aripile vantului" de Margaret Mitchell, "Rebecca" de Daphne Maurier si "Marry Poppins" de P.L. Travers, care este seria cea mai recitita din viata mea. Cand eram mica am citit-o de 12 ori.

5. 1940-1949: For whom the bell tolls/ Pentru cine bat clopotele de Ernest Hemingway. Cartea asta e atat de celebra ca nici nu mai are nevoie de introducere. Odata ce am reusit sa o incep, am terminat-o foarte repede. O lectura inedita, cu siguranta. 

6. 1950-1959: Charlotte's web/ Panza lui Charlotte de E. B. White. Una dintre cele mai dragute carti pe care le-am citit. Povestea a fost ecranizata cu Dakota Fanning in rol principal. Din nou a trebuit sa aleg din multe nume care imi aduc aminte de aventuri superbe: "Cronicile din Narnia" de C. S. Lewis sau Trilogia "Stapanul inelelor" de J.R.R. Tolken se inscriu in aceeasi decada.

7. 1960-1969: To kill a mockingbird/...Sa ucizi o pasare cantatoare de Harper Lee. Nici acest clasic nu mai are nevoie de prezentare. Una dintre cele mai frumoase carti din lume! Alte doua carti pe care le iubesc tot din aceasta perioada sunt "Clopotul de sticla" de Sylvia Plath si "Maestru si Margareta" de Mihail Bulgakov.

8. 1970-1979: The neverending story/ Povestea fara sfarsit de Michael Ende. 

9. 1980-1989: Matilda de Roald Dalh. O alta carte pe care am citit-o si am tot recitit-o cand eram mai mica. E povestea fiecarul cititor :) Ma rog, minus partea cu puterile misto. Acelea inca nu au venit... In zilele astea dai cam greu de ea in romana. Dar editura "Arthur" a retiparit-o recent. O gasiti usor in librarii, la un pret de 29.90 lei. Chiar ieri am rasfoit-o putin :D

10. 1990-1999: Harry Potter and the Prisoner of Azkaban/ Harry Potter si Prizonierul din Azkaban de J.K.Rowling. O lupta acerba in aceasta perioada, dar pana la urma tot cartea asta ramane favorita. Totusi, sa nu uitam ca decada de fata este una in care s-au nascut carti minunate precum "Urzeala Tronurilor" de George R.R. Martin, "Fight Club" de Chuck Palahniuk, "The perks of being a wallflower" de Stephen Chbosky sau "About a boy" de Nick Hornby. Si mai jos e editia noua pe care o vreau mai mult ca pe oriceeee si am sa mi-o iau de ziua mea :)

Si pentru ca nu va las sa scapati fara sa faceti si voi tag-ul, nominalizarile se duc spre:

Si va rog sa ma trageti de urechi daca am uitat pe cineva care vroia sa o faca. Dupa mine sunteti liberi sa o luati toti cei care o vreti :) Si lasati-mi si link, ca sa va vad raspunsurile!

In alta ordine de idei, ma simt datoare sa va spun (daca nu cumva stiti) ca un alt mare autor s-a stins din viata ieri. Este vorba de Gabriel Garcia Marquez, autorul de origine columbiana, laureat al Premiului Nobel, care a scris carti celebre precum "Un veac de singuratate","A trai pentru a-ti povesti povestea","Cronica unei morti anuntate","Despre dragoste si alti demoni" si multe alte capodopere.
E un eveniment trist, desigur, dar sa nu uitam ca el va trai mereu prin intermediul operelor sale nemuritoare. 





Recenzie "My sister lives on the mantelpiece" de Annabel Pitcher

duminică, 6 aprilie 2014

| | | 5 comentarii
What they said: "Ten-year-old Jamie hasn't cried since it happened. He knows he should have - Jasmine cried, Mum cried, Dad still cries. Roger didn't, but then he is just a cat and didn't know Rose that well, really.
Everyone kept saying it would get better with time, but that's just one of those lies that grown-ups tell in awkward situations. Five years on, it's worse than ever: Dad drinks, Mum's gone and Jamie's left with questions that he must answer for himself.
This is his story, an unflinchingly real yet heart-warming account of a young boy's struggle to make sense of the loss that tore his family apart."

What I say: Nu stiu voi, dar in cazul meu, unele carti pur si simplu imi striga ca trebuie sa fie citite. Le vad coperta si simt ca e cartea potrivita, inainte sa fi citit prima propozitie sau putin despre actiune, de pe coperta din spate. E ceva magic poate, ceva ce imi place sa cred ca se intampla mai ales datorita faptului ca mi-am largit orizontul literar si stiu cat de mult conteaza sa fii deschis la minte cand vine vorba de prietenele noastre tacute.
Asa s-a intamplat si in cazul volumului de fata. Poate ca a fost coperta. poate ca pur si simplu a fost o intamplare sa pun mana pe ea, dintre toate zecile de carti aliniate pe bancile de la ora de engleza. Dar in secunda urmatoare m-am trezit cu "My sister lives on the mantelpiece" in mana, spunand ca asta va fi lectura mea optionala pentru ora de reading din semestrul asta. Si abia dupa am aflat despre ce este vorba.
Cartea de debut a autoarei Annabel Pitcher spune o poveste emotionanta. Intreaga lucrare este narata din punctul de vedere al unui pusti de zece ani, Jamie Matthews, care ne introduce in lumea familiei sale. O familie care nu avea nimic special pana in ziua cand sora mai mare a baietelului este victima unui atac terorist musulman, lasandu-si fratele, sora geamana si parintii intr-o criza care nu avea sa isi gaseasca solutia nici peste 5 ani, cand incepe actiunea propriu-zisa. Din contra, totul merge din rau in mai rau: mama ii paraseste si se muta cu noul ei iubit, tatal devine alcoolic iar Jas nu mai seamana deloc cu vechea Jas, chiar daca ea este singura caruia chiar ii pasa de ce se intampla cu mictul nostru protagonist. In urma despartirii, tatal hotaraste ca au nevoie de un "fresh start" asa ca se muta din Londra aglomerata intr-un mic orasel departe de trecut. Insa umbra lui Rose se strecoara chiar si in noua lor casa, urmarind totul din urna de pe polita.
Intr-o incercare de a intelege ce s-a intamplat cu familia lui si de ce toata lumea se comporta atat de diferit, autoarea intra in mintea protagonistului si ne expune intamplarile, precum si gandurile pustiului de zece ani.
Trebuie sa intelegeti de la inceput ca "My sister lives on the mantelpiece" pare o carte destul de simpla si infantila, avand in vedere ca este narata din perspectiva unui copil. Si poate ca ati mai citit si alte volume care au avut ca voce narativa un pici asemanator, insa pot sa va garantez de pe acum ca niciuna dintre lecturile voastre anterioare nu se compara cu aceasta.
Cum spuneam, desi pare destul de simpla la inceput, Annabel Pitcher isi transforma lucrarea in una dintre cele mai frumoase, mai complexe si mai profunde carti pe care le-am citit, abordand probleme delicate precum rasismul, alcolismul, brutalitatea sau anorexia si expunandu-le cu iscusinta intr-o maniera inedita. Desi nu le trateaza "fatis" cum se intampla in alte cazuri, impactul asupra cititorului este deseori mult peste cel scontat, avant efectul unui dus rece. Si cu toate ca cel care ne expune toate aceste probleme este nimeni altul decat Jamie, judecandu-le dupa mentalitatea sa infantila, gasim uneori dovezile unei gandiri mult mai mature decat este normal la varsta de zece ani, redate intr-o maniera subiectivizata, care nu diminueaza sub nicio forma perceptia pe care o va avea cel care lectureaza in legatura cu situatia respectiva.
Povestea este emotionanta si marcanta de-o potriva, lasandu-te in unele momente fara respiratie. Nu se poate sa nu razi la remarcile facute de micutul narator, intrucat felul in care se descurca in unele imprejurari este teribil de amuzant, ca mai apoi sa te loveasca o alta intamplare si sa lase cu un gust cel putin amar. Cred ca cel mai bun mod in care pot descrie "My sister lives on the mantelpiece" este prin a o defini drept un roller coaster emotional. Ca si cititor treci printr-o multitudine de stari contradictorii, intr-un timp destul de scurt, experimentand intr-o secunda o fericire in stare bruta, asa cum numai un copil o poate simti, pentru ca mai apoi sa fi lasat in pragul lacrimilor, dandu-ti seama de anumite aspecte pe care protagonistul nu le poate asimila.
Cu mana pe inima pot spune ca autoarea trece in intregime in pielea persoanjului, mulandu-se perfect pe modul de gandire al baietelului, impunand in acelasi timp lectorului sa faca acelasi lucru. Astfel incat, pe tot parcursul celor 232 de pagini, faci o calatorie in timp, revenind la copilarie, la gandurile din acea vreme si la naivitatea atat de dulce specifica perioadei. Pentru cei ca si mine, care sunt doar niste "copii mai mari" in interiorul lor, volumul de fata va fi mai mult decat o delectare. Cat pentru ceilalti... efectul nu va fi mai prejos! Puteti sa cereti mai multe pareri. Nu m-am lasat pagubasa pana cand nu mi-am convins tatal sa o citeasca. Daca eu am terminat-o in cateva ore, el a facut tot posibilul sa o duca la bun sfarsit in doua zile, timp in care mi-a povestit foarte incantat despre actiune si despre Jamie. Rezultatul a fost cel la care ma asteptam: e una dintre cartile lui favorite acum :)
Stilul de scriere este absolut superb, personajele sunt unele dintre cele mai bine construite si mai frumoase din cate mi-a fost dat sa intalnesc, iar finalul te lasa zambind, cu lacrimi in ochi. Paginile curg foarte repede, cu toate ca actiunea este departe de a fi dinamica sau plina de suspans si te lasa sa iti doresti sa nu se fi terminat niciodata. "My sister lives on the mantelpiece" este mai mult decat o carte: este dovada ca deseori copiii au o perceptie mult mai sanatoasa, desi mai simplista, asupra vietii decat cei mai maturi, este o lectie despre viata, este o marturie a inocentei asupra unor probleme cu care, de cele mai multe ori, nici cei mai intelepti nu se pot confunta cu usurinta.
O recomand cu caldura fiecaruia dintre voi! Este genul de carte care place si celui mai pretentios cititor, indiferent de ce cauta intr-o carte.

Titlu: My sister lives on the mantelpiece
Autor: Annabel Pitcher
Editura: Indigo (Orion Childern's books)
Nr. pagini: 232

Cartea este disponibila atat AICI  cat si AICI. Si mai jos va las cu trailer-ul ei: