Recenzie "Regina diavolului" de Jeanne Kalogridis

miercuri, 9 iulie 2014

| | |
What they said: "Frescă istorică somptuoasă şi captivantă, romanul Regina diavolului proiectează, dintr-o nouă perspectivă, un portret complex, nuanţat, în clarobscur al uneia dintre marile suverane ale Franţei.
Istoria o judecă aspru pe Caterina de Medici: o regină a Franţei adeptă a magiei negre, ale cărei mâini sunt pătate de sângele vărsat în masacrul din Noaptea Sfântului Bartolomeu. Romanul lui Jeanne Kalogridis ne arată însă o altă Caterina: o tânără inteligentă pe care rangul, numele şi averea o destinau unei „căsătorii de stat“. Demnă de numele familiei sale, care a dat Europei Renaşterii conducători şi papi, Caterina refuză, pentru a-şi apăra soţul şi apoi fiii, să rămână un simplu pion în jocul politic al bărbaţilor. Va fi nevoită să preia frâiele puterii şi să le păstreze, cu orice preţ."

What I say: Intotdeauna am fost fascinata de printese si regine. Poate ca are legatura cu faptul ca fiecare fata are o varsta in care isi inchipuie cum ar fi viata intr-un palat cu sali imense de bal si rochii somptuase cu trena si volanase. Sau poate le surade mai mult genul aventurier, la fel de pricepute la manuitul armelor ca si orice barbat, precum "Xena, printesa razboinica" sau Merida (ca sa fim in ton cu vremurile). Indiferent de tipul pe care il aleg drept inspiratie, pot spune ca fetele se nasc intr-un fel cu visul acesta in sange.
Bineinteles, orice film sau desen care a aprins scanteia de mai sus, are la baza, ca si mai toate legendele, fapte reale. Si dupa cum bine stiti, Disney are grija sa indulceasca mereu lucrurile cu cate putin, ca doar nu o sa pornim in viata deceptionati! Istoria mi-a dezvaluit treptat ca imparteasa Sissi nu a avut parte de happy-end-ul care ma facea sa zambesc de fiecare data cand prindeam desenul la televizor si ca nu toate reginele au fost si eroine, icoane ale binelui si modele ale secolului in care au trait. Insa exista o parte a trecutului pe care stiinta ce se ocupa cu studiul lui nu o acopera mai deloc, deoarece nu a avut acces la ea: povestea din spatele unor personalitati sau evenimente. Si nu ma refer aici la pretextele sau orele care au stat in spatele unor decizii ce aveau sa schimbe sensul vietii sau actiunilor militare din razboaie, ori la tactica de lupta stralucita a unui general faimos, ci la partea mai "umana", ce trateaza gandurile, sentimentele si trairile personale, care au influentat, fara indoiala, toate operatiunile pomenite mai sus.
Datorita romanului istoric, care impleteste atat de frumos faptele consemnate cu fictiunea, (bazata la randul sau pe informatii veridice) avem, intr-un final, acces si la acestea.
Despre Caterina de Medici s-au spus multe. Istoria o infatiseaza drept una dintre cei mai brilianti conducatori ai Frantei, care nu s-a dat inlaturi de la nimic, patandu-si numele si mainile cu sangele unori oameni deseori nevinovati, precum cei masacrati in celebra Noapte a Sfantului Bartolomeu. Multi o asociaza cu o cunoastere deosebita a astronomiei si matematicii, precum si cu inclinatile pentru ocult si asa-zisele previziuni profetice bazate pe vise si practici demonice. Casatorita la o varsta frageda cu Henric al II-lea, viitorul rege al Frantei si fortata sa traiasca in umbra amantei sotului sau, Diane de Poitieris, Caterina ajunge, de la mostenitoarea alungata a Florentei, la statutul de conducator absolut, chiar daca deseori din umbra.
Romanul lui Kalogridis are grija sa ilustreze bogat toate acestea si multe altele, permitand cititorului o cunoastere amanuntita a reginei, de la cele mai ascunse ganduri pana la faptele prezente si in manualele de istorie. Bazat pe o cercetare asidua, in urma careia fiecare gest poate fi explicat si din punct de vedere stiintific si nu numai literar, "Regina diavolului" ne poarta pe firul destinului regal, inca de pe vremea in care Caterina era doar o micuta inspaimantata de revoltele poporului impotriva familiei Medici. Datorita perspectivei narative la persoana I, cititorul poate simtii pe propria-i piele fiecare emotie a protagonistei, avand ocazia sa se teleporteze, pentru scurt timp, in fascinanta Franta a secolului al XVI-lea.
In ciuda faptului ca volumul de fata apartine genului "historical fiction", m-am surprins constatand ca, dupa ce am trecut de douazeci de pagini, nu am mai fost capabila sa ma desprind de paginile cartii. Poate ca pasiunea pentru istorie si-a spus si de data aceasta cuvantul, insa nu pot sa neg faptul ca am fost incatusata de suspansul si naturaletea de care da dovada autoarea in arta povestirii. Porteretul rece si crud schitat de atat de multi autori si istorici a fost inlocuit cu o viziune mult mai... calda, mai umana a reginei, descoperind adevaratul fapt ca, in spatele Caterinei- regina Frantei care era prinsa intre razboaie si conflicte religioase si a domnit cu o mana de fier, statea Caterina- mama, sotia si chiar fata orfana, nevoita sa stea mereu dreapta chiar si atunci cand povara indatoririlor o coplesea.
Jeanne ne ofera o perspectiva noua, o persepctiva ce se dovedeste a fi, din punct de vedere istoric, adevarata, dupa inlaturarea miturilor si a portretului machiavelic construit de Michel Zevaco si Alexandre Dumas, manati de cautarea pentru un antagonist urat de popor. Caterina a fost una dintre cele mai sclipitoare minti ale lumii, domnind cu inima si cautand mereu calea care aducea pacea. Cu toate ca se obisnuia ca, pe perioada doliului, persoana sa poarte haine albe, regina s-a imbracat numai in negru, dupa moartea sotului; chiar si asa, se spune ca era una dintre cele mai luminoase si mai optimiste prezente de la Curte.
Vorbind la modul foarte sincer, am fost extraordinar de impresionata de cartea lui Kalogridis. Pe langa faptul ca mi-a deschis apetitul pentru romane istorice, memorii, biografii si regi si regine, a fost una dintre cele mai educative si mai interesante carti pe care le-am citit. Mi s-a demonstrat inca odata ca, pentru a invata nu trebuie sa fi la scoala, ca poti asimila cunostinte perfect valabile bucurandu-te de hobby-ul tau si de o lectura foarte buna. Prin minutiozitatea cu care a construit fiecare caracter prezent activ in volum, scriitoarea a reusit sa ma faca sa simt, cu adevarat, partasa la toata actiunea, ca sa nu mai vorbesc de faptul ca am invatat o groaza de chestii noi despre politica, obiceiuri si cultura. Stiati ca femeia asta a pus bazele bucatariei frantuzesti, a introdus utilizarea furculitei la masa ba chiar a lenjeriei intime pentru doamnele de la Curte, astfel incat echitatia sa fie mult mai accesibila?
Recomand tuturor volumul de fata. Fie ca aveti o pasiune pentru istorie, Franta sau case regale, sau pur si simplu vreti sa cititi o carte buna (are, pentru cei care vor neaparat, si detaliile legate de premonitii si Nostradamus... partea mai oculta, pe scurt), "Regina diavolului" este o carte superba.

Titlu: Regina diavolului: un roman despre Caterina de Medici.
Titlu original: The Devil's Queen: a Novel of Catherine de Medici
Autor: Jeanne Kalogridis
Anul aparitiei: 2009
Editura: Humanitas

4 comentarii:

Patricia spunea...

Sunt pasionată de când mă ştiu de romane istorice/ bazate pe figuri istorice memorabile. Deci neapărat voi citi cartea asta. Îți recomand "Păcatele familiei Borgia", o lectură fascinantă despre o familie influentă a Italiei. Şi n-are nicio legăturą cu serialul care a fost pe HBO :))

dark_eyes spunea...

@Patty: Gand la gand: tocmai ce mi-am luat-o! Am gasit-o la reducere si chiar pusesem ochii pe ea de ceva vreme :)
Dada, trebuie musai sa o citesti!

Pufuleț spunea...

Am tot auzit in ultima vreme de cartea asta, pare interesanta, poate ii dau o sansa.
Te tuc!

Pufuleț spunea...

Organizez un concurs, daca esti interesata link-ul aici: http://in-love-with-books002.blogspot.ro/2014/08/concurs-2-castiga-o-carte.html
Te tuc!

Trimiteți un comentariu